Interviu doamna Carmen Botez, Director Executiv al Asociației Industriei de Protecția Plantelor din România – AIPROM
Cum este să fii implicat într-o carieră în mediul asociativ, de agribusiness?
Unii ar spune că la o asociație viața este mult mai ușoară decât la o firmă for-profit, care are targeturi de atins, termene fixe, la care competența se măsoară în profitul pe care îl aduci firmei prin ceea ce faci. În primul rând că lucrurile nu mai stau chiar așa sau nu mai stau chiar așa la toate firmele, iar în al doilea rând o asociație are ținte clare, obiective, termene de realizare și uneori cu finanțări mult mai modeste decât la companiile membre. Dar o asociație este ceea ce vrei tu să fie, un loc de muncă în care nu te plictisești niciodată și o platformă vastă ca să implementezi proiecte pe care altfel nu ai avea cum să le faci. Am colegi care ar fi putut merge să lucreze la companii pe salarii mai mari dar preferă să rămână la asociație pentru că aici învață în permanență lucruri noi, nu se simt încătușați în aceleași tipare, provocările întâlnite ne fac pe toți să căutăm soluții și să fim creativi. Iar faptul că în ultimii ani agricultura este fluturată ca un drapel pentru rolul ei inegalabil în hrănirea Terrei sau blamată pentru efectele asupra mediului, m-a făcut să înțeleg cât de importantă este ramura în care lucrez. Se vorbește tot timpul despre noi, suntem vedeta acestui deceniu. Cam așa arată o carieră în mediul asociativ din agricultură.
Care sunt elementele care definesc activitatea asociației?
Aș spune munca de echipă, atât între noi, cei care facem parte din Executiv, cât și între membrii noștri. Când ai de-a face cu echipe de experți în domeniul lor, înseamnă că ai mereu ceva de învățat. Puțini au această șansă, în general să zicem că dacă lucrezi la o companie, ai un personaj de la care înveți, după care te modelezi, aici sunt echipe întregi. Deci, principalele elemente sunt colaborarea, expertiza și învățarea.
De asemenea, faptul că întâlnești mereu oameni noi, din domenii diferite, cu care interacționezi zilnic este un avantaj. Înveți să îți placă oameni diferiți și cum le place unora să spună, să înveți să gândești out of the box. Un alt element ar fi faptul că accepți diversitatea interacțiilor umane și ieși din tiparele propriei gândiri.
Dacă aș spune că pasiunea pentru ceea ce facem este un alt element definitoriu, nu aș exagera deloc. Vă dau un exemplu: vineri după amiază primim un raport de analiză pentru unul dintre proiectele noastre de suflet. Entuziasm maxim, lăsăm la o parte faptul că trecuse demult de ora 17:30, începem să discutăm la telefon cum să valorificăm raportul respectiv, ne bucurăm că multe dintre cele menționate în raport coincid cu propriile noastre estimări, ne speriem de alte fapte din raport, dar sentimentul este de febrilitate, de pasiune pentru că este vorba despre un proiect de suflet.
Și ce îmi place mie cel mai mult și caut mereu, creativitatea. Să facem lucrurile altfel, să ne provocăm noi pe noi să trezim spiritul creativ, inovativ, pentru că dacă vremurile se schimbă, și soluțiile trebuie să țină pasul cu ele. De altfel, inovația este unul dintre răspunsurile date de industria noastră la obiectivele impuse de Strategia Farm2Fork.
Ce calități trebuie să dețină o femeie care face carieră în agricultură?
Să știe să facă foarte bine și cu plăcere ceva ce se cere acolo unde își desfășoară activitatea, să investească educație în ea însăși și să își aloce timp să învețe să facă lucrurile mai bine. Dar cred că cel mai mult contează să nu se considere un monument care rămâne neschimbat în timp. Este atât de mult de învățat de la cei tineri! Personal sunt absolut o privilegiată că am colegi tineri. Și încă ceva, critica este constructivă (mă rog, când o oferi cu dorința de a face ca lucrurile să fie mai bune și nu ca să distrugi ego-ul unui om), dar este și mai bună când o îndrepți asupra ta. Să te vezi în adevărată ta lumină, așa cum ești și așa cât poți, este o mare calitate.
Ce sfaturi oferiți tinerelor care sunt la început de carieră în agribusiness?
Să fie tolerante cu cei din jur, dacă vor să fie dure să fie cu ele însele și, mai ales, să fie excesiv de corecte. De greșit greșim cu toții, dar incorecți suntem doar cu bună știință. Știu că este greu să nu îți dorești să ieși în față, să te vadă lumea cât de minunată ești, mai ales la început de carieră, am trecut și eu prin asta, dar cred că cel mai important este să câștigi sentimentul că faci parte dintr-o comunitate de calitate. Așa că este bine să își construiască cariera astfel încât să se placă pe ele însele și oamenii lângă care se află și după 10, 20 sau 30 de ani.