Dr. Ec. Giucă Andreea-Daniela, Asistent de cercetare – ICEADR București
În România, sectorul agricol este considerat unul dintre cele mai importante sectoare ale economiei naționale, cu rol strategic în asigurarea securității alimentare. Cererea de produse agroalimentare este în continuă creștere, urmând trendul populației la nivel mondial.
Impactul negativ al schimbărilor climatice asupra producției agricole impune o accelerare a tranziției de la metodele agricole tradiționale la metode de digitalizare a agriculturii. Conceptul de agricultură digitală are mai multe definiții în literatura de specialitate. Agricultura digitală este văzută ca o modalitate de a satisface cerințele privind logistica din sectorul agricol în contextul creșterii dimensiunii fizice și economice, dar și ca un instrument de management concentrat pe agricultura industrială. Agricultura digitală utilizează tehnologii de ultimă generație precum: Big data, Cloud și Internet of Things pentru a monitoriza, automatiza și evalua procesele agricole, drept urmare poate fi considerată un instrument de management.
Integrarea unor tehnologii digitale în agricultură a determinat dezvoltarea unei agriculturi industriale cunoscută sub numele de agricultura 4.0, care mai este denumită agricultura inteligentă sau agricultură digitală. Agricultura digitală oferă fermierilor un set de instrumente (metode), prezentate în figura 1, pentru ca aceștia să poată aborda provocările cu privire la productivitatea fermelor, impactul schimbărilor climatice asupra producției agricole, asigurarea securității alimentare și durabilitatea culturilor.
Agricultura de precizie utilizează date și tehnologii pentru a optimiza managementul agricol. Tehnologiile practicate în agricultura de precizie permit efectuarea unei fertilizări mai eficiente, adaptată la fața locului, atât cu îngrășăminte sintetice sau minerale, cât și cu gunoi de grajd. De asemenea, agricultura de precizie se bazează pe sisteme GPS pentru ghidarea utilajelor, senzori pentru monitorizarea temperaturii și a umidității solului și pe sisteme de irigație automatizate.
Tehnologia dronelor permite monitorizarea la distanță și în timp real a culturilor. Totodată, această tehnologie permite fermierilor să colecteze, vizualizeze și să analizeze parametrii de sănătate a culturilor și a solului în diferite faze de producție simplu și rentabil. Această tehnologie poate acționa ca un sistem de alertă timpurie, recunoscând potențialele problemele și oferind soluții în timp real pentru soluționarea acestora.
Internet of Things reprezintă o rețea de obiecte fizice denumite „lucruri” cu conectivitate la o rețea care poate permite acestor lucruri să colecteze și să facă schimb de date și în același timp să interacționeze cu mediul (ex: stațiile meteo automate care sunt conectate la un cloud și monitorizarea animalelor prin GPS și senzori de sănătate). Aplicarea acestei tehnologii dacă este susținută de un sistem de management inteligent și eficient poate duce la o reducere semnificativă a resursei umane în diverse activități agricole.
Tehnologia blockchain reprezintă un registru de conturi și tranzacții care sunt scrise și stocate de toții actorii care iau parte în lanțul agroalimentar, fie el scurt sau lung. Această tehnologie permite accesul la informații transparente, urmărind proveniența produselor agroalimentare prin crearea unor lanțuri de aprovizionare cu produse agroalimentare de încredere care are drept scop consolidarea unei relații de încred ere între producători și consumatori.
Inteligența artificială oferă o gamă largă de aplicații promițătoare în sectorul agricol influențează în mod direct reducerea costurilor de producție, creșterea randamentelor și dezvoltarea unui ecosistem sustenabil.
Comercializarea prin intermediul platformelor digitale (e-commerce), constituie un canal scurt de vânzare a produselor agroalimentare, cu implicarea unui singur intermediar. Unul dintre avantajele comercializării prin intermediul platformelor digitale este contactul direct dintre producător și consumator, care stabilește o relație strânsă între aceștia bazată pe încredere.
Tranziția fermierilor de la metodele tradiționale de cultivare la metodele de digitalizare a agriculturii reprezintă un pas foarte important pentru modernizarea și eficientizarea sectorului agricol românesc, dar vine cu o serie de provocări printre care se regăsesc: lipsa cunoștințelor și a competențelor digitale în rândul fermierilor, costurile ridicate de implementare a echipamentelor inteligente, infrastructura digitală slab dezvoltată, lipsa unor politici privind digitalizarea agriculturii la nivel național, precum și reticența fermierilor în a adopta noile tehnologii.
Mai multe studii din literatura de specialitate au arătat că digitalizarea agriculturii are un impact semnificativ asupra resurselor umane și materiale, contribuind la creșterea productivității culturilor și la îmbunătățirea din punct de vedere calitativ a produselor agroalimentare. Uniunea Europeană și România alocă fonduri europene prin PNRR și PAC pentru stimularea digitalizării în agricultură, fermierii având posibilitatea de a beneficia de sprijin financiar pentru achiziția de tehnologii moderne. De asemenea, mai multe startup-uri (ex: Agrointel) construiesc platforme digitale pentru managementul fermei, analiza datelor și consultanță. Prin intermediul acestor platforme fermierii pot lua decizii asistate de inteligența artificială în ceea ce privește fertilizarea și aplicarea tratamentelor fitosanitar.
Având în vedere aspectele menționate anterior, se poate afirma că, digitalizarea agriculturii reprezintă o direcție strategică pentru dezvoltarea unui sector agricol performant și durabil. Deși implementarea tehnologiilor digitale este încă limitată la nivelul României, inițiativele existente, sprijinul financiar european și interesul crescut în rândul tinerilor fermieri arată un potențial semnificativ de dezvoltare a agriculturii digitale în perioada următoare.