Dr. Ing. Ilie Diana Maria, CS II – ICEADR
Agroturismul din România a cunoscut o dezvoltare vizibilă în perioada 2015-2024, atât prin extinderea capacității de cazare, cât și prin creșterea numărului de turiști. Datele statistice arată că pensiunile agroturistice au devenit o componentă tot mai importantă a economiei rurale, însă sectorul continuă să se confrunte cu probleme legate de sezonalitate, durata redusă a sejurului și utilizarea parțială a capacității existente.
La nivel național, capacitatea de cazare existentă în pensiunile agroturistice a crescut de la 35.188 locuri în 2015 la 61.024 locuri în 2025, ceea ce indică un ritm mediu anual de creștere de 6,1%. În același timp, capacitatea de cazare în funcțiune a avansat de la 9,08 milioane locuri-zile la 14,40 milioane locuri-zile, confirmând extinderea efectivă a ofertei turistice rurale.
Cererea turistică a avut o evoluție chiar mai dinamică. Numărul sosirilor în pensiunile agroturistice aproape s-a dublat, de la 672.756 turiști în 2015 la 1.323.848 turiști în 2024, cu un ritm mediu anual de creștere de 7,8%. Numărul înnoptărilor a crescut, la rândul său, de la 1,37 milioane la 2,56 milioane, ceea ce confirmă interesul tot mai mare pentru turismul rural.
Regiunea Centru rămâne principalul pol al agroturismului românesc, concentrând cele mai mari volume de capacitate de cazare, sosiri și înnoptări. Aceasta are o bază turistică matură și relativ stabilă. În schimb, regiunile Nord-Vest, Sud-Est și Sud-Vest Oltenia se remarcă prin ritmuri accelerate de creștere, ceea ce indică o extindere rapidă a infrastructurii agroturistice și a cererii turistice.
Totuși, dezvoltarea nu este uniformă. În Nord-Vest, deși capacitatea și numărul de turiști au crescut semnificativ, gradul de ocupare a scăzut în ultimii ani, ceea ce sugerează că oferta s-a extins mai repede decât cererea. În schimb, Nord-Est și Sud-Muntenia au înregistrat o îmbunătățire a gradului de ocupare, semn că infrastructura existentă este utilizată mai eficient.
Un aspect important este că agroturismul românesc rămâne dominat de turiștii români. Aceștia reprezintă peste 90% din totalul sosirilor pe întreaga perioadă analizată, iar în 2024 ponderea lor a fost de aproximativ 95%. Turiștii străini continuă să aibă o contribuție redusă, ceea ce arată că pensiunile agroturistice sunt orientate în principal către piața internă.
Din punctul de vedere al eficienței economice, sectorul are încă limite evidente. Durata medie a șederii se menține la aproximativ 1,9-2 nopți/turist, ceea ce indică predominanța sejururilor scurte, de weekend. În același timp, gradul mediu de ocupare este de aproximativ 17%, valoare care arată o utilizare parțială a capacității disponibile.
Sezonalitatea rămâne una dintre principalele provocări. Cele mai multe sosiri și înnoptări se concentrează în lunile iulie-august, luna august fiind vârful sezonului în toate regiunile. Cea mai puternică sezonalitate se observă în Sud-Est și Sud-Vest Oltenia, unde activitatea turistică depinde în mare măsură de sezonul estival. În schimb, regiunile Centru și Vest au o distribuție mai echilibrată a cererii pe parcursul anului.
Analiza arată că agroturismul românesc se află într-o etapă de consolidare, dar și de ajustare. Extinderea capacității de cazare trebuie însoțită de măsuri care să stimuleze cererea, să prelungească durata șederii și să reducă dependența de sezonul de vară. Diversificarea serviciilor, promovarea turismului gastronomic, a produselor locale, a activităților educative și a experiențelor rurale autentice pot contribui la creșterea atractivității pensiunilor agroturistice pe tot parcursul anului.
În concluzie, pensiunile agroturistice au devenit un segment tot mai important al turismului românesc și al economiei rurale. Pentru ca această dezvoltare să fie sustenabilă, accentul trebuie transferat de la simpla extindere a capacității de cazare către creșterea gradului de ocupare, reducerea sezonalității și valorificarea mai eficientă a resurselor locale.