Autori: Dr. Ec. Ancuța MARIN, Dr. Ing. Rodica CHETROIU
Declanșarea Crizei sanitare Covid-19 în martie 2020 a determinat manifestarea instinctului de supraviețuire, oamenii făcând provizii de alimente cu grad scăzut de perisabilitate (făină, mălai, paste făinoase, conserve de carne și produse din carne). La prima vedere, aceasta a părut un impuls pentru producătorii și vânzătorii de alimente, în speță de carne. Dar oare așa a fost? Pierderile provocate de închiderea spațiilor de cazare și a restaurantelor nu au putut fi compensate de populație, aceasta neputând face acasă provizii în cantități mari pe termen lung. Și cum problemele nu vin niciodată singure, peste criza sanitară s-au adăugat extinderea pestei porcine africane și a gripei aviare și dificultățile legate de restricțiile de circulație ale forței de muncă.
Specialiștii apreciază că scăderea producției de carne din 2020 are legătură și cu criza sanitară, multe fabrici de procesare a cărnii fiind forțate să se închidă temporar din cauza nerespectării reglementărilor sanitare și a numeroaselor cazuri de COVID-19 în rândul angajaților. În România, mulți fermieri au ales să nu mai populeze fermele de creștere și îngrășare a porcilor, de teama unei noi infectări cu pestă porcină.
A fost analizată oferta de carne de bovine din producția internă pentru perioada 2015-2020 și s-a constatat că aceasta a cunoscut o scădere de 13,5%, de la 99,8 mii tone, la 86,2 mii tone. Importurile au oscilat, dar după anul 2017 sunt într-o continuă creștere, ajungându-se la 21,2 mii tone în anul 2020. Exporturile au depășit în fiecare an importurile și, după o perioadă de creștere între 2015-2019, în anul 2020, au scăzut ușor, ajungându-se la un nivel apropiat de anul 2015 – 32,5 mii tone. În consecință, oferta totală de carne de bovine a variat pe perioada aflată în studiu, înregistrând un maxim de 110,7 mii tone în 2016, după care a mai scăzut, însă, în 2020 a început să crească ușor, până la nivelul de 74,9 mii tone.
Din totalul ofertei, importurile au asigurat cam un sfert din cantitate, până la 28,4% în 2020, restul fiind din producția internă (Graficul 1). În ceea ce privește consumul de carne de bovine, acesta a atins un maxim de 6,3 kg pe locuitor în 2015, scăzând ușor ulterior, însă cu o tendință de creștere.
Producția internă de carne de ovine a avut în general o tendință de creștere în perioada analizată, cu excepția anului 2020, când a început să scadă până la 54,2 mii tone. Importurile au fluctuat, dar cu tendință de creștere, cu excepția anului 2020, când s-au redus semnificativ, ajungând aproape la nivelul anului 2015 (940 mii tone). După o creștere constantă a exporturilor între anii 2015-2019, a urmat o scădere în 2020 până la 45 mii tone. Așadar, oferta de carne de ovine a crescut din nou, până la 10,1 mii tone, aproape la fel ca în anul 2016. Se pare că sectorul de ovine, care cunoscuse o dinamică în ultimii ani, a început să dea semne de scădere atât a producției, cât și a importurilor și exporturilor (Graficul 2).
Evoluția producției interne de carne de porc, conform datelor statistice, a urmat un parcurs constant negativ încă din anul 2016, astfel că, în anul 2020, erau 498 mii tone în viu, respectiv 373,5 mii tone carne tăiată, cu 16,6% mai scăzută față de anul 2015 și cu 28,1% sub cea din anul 2016. Practic, în 5 ani de zile, producția de carne de porc a rămas cu doar 2/3. Importurile au fost în general în creștere până în 2018, după care au început foarte ușor să scadă până la 322,3 mii tone. De asemenea, exporturile sunt în scădere în ultimii 4 ani, astfel că, în anul 2020, au fost exportate doar 3,8 mii tone. Ca urmare, oferta este și ea în scădere în ultimii ani, însă, ușor mai ridicată față de anul 2015, cu 6,2% (692 mii tone). Consumul de carne de porc s-a menținut în jurul valorii de 38 kg/locuitor/an, cu ușoară scădere în ultimii ani, însă aproape jumătate din ofertă este asigurată din importuri (46,6%). (Graficul 3).
În perioada 2015-2020, producția internă de carne de pasăre a avut o evoluție pozitivă până în anul 2020, când a scăzut ușor, ajungându-se la 530,6 mii tone carne tăiată. De asemenea, importurile au avut în general o dinamică ascendentă (+12,2%) pe perioada analizată. Exportul a fluctuat în general crescător, ridicându-se la 109 mii tone în anul 2020, cu o creștere de 17,2% pe interval. Rezultatul acestor variații de pe piață a condus spre o ofertă crescută de carne de pasăre, ajungându-se ca, în anul 2020, să existe pe piață o cantitate de 566 mii tone, cu 25,2% mai mare față de anul 2015 (Graficul 4).
Președintele Asociației Crescătorilor și Exportatorilor de Bovine, Ovine, Porcine din România, susținea, în august 2021, că ”metisarea cu rase de carne pentru bovine și ovine ar trebui avută în vedere pentru a vinde cu valoare adăugată în detrimentul vânzării de animale vii (materie primă). Dacă nu avem calitate la carcasă, depozitare și contracte pentru carcasă, piese, vom rămâne la stadiul de vânzători de animale vii, stadiu care nu știm cât va mai dura”. „Practic, ca să existe industrie de carne de vită, trebuie să existe finisare. Din moment ce România concurează cu exportul de animale vii și cu exportul de cereale, e foarte greu să obții prețuri competitive pe obținerea cărnii. În 2020, consumul de carne de pasăre înregistra în jur de 113% față de necesarul de consum, Polonia fiind principala țară de unde s-a importat în România. Gripa aviară și criza sanitară i-au determinat pe fermierii polonezi să nu mai populeze fermele de păsări. Astfel, producătorii români au putut să respire, prețurile practicate nemai fiind concurate de cele de dumping ale polonezilor”.
Consumatorii români au reînceput să caute şi să cumpere produsele autohtone, în detrimentul celor importate din afara ţării. Creșterea tendinței de orientare a producătorilor către vaca de carne și faptul că a fost și continuă să fie o activitate tradițională locală în multe regiuni ale României, trebuie să se constituie în premise substanțiale pentru dezvoltarea acestui sector zootehnic. De asemenea, creșterea ovinelor este o tradiție de lungă durată în România. Conform studiilor Băncii Mondiale, România se află pe primul loc în UE-28 la exportul de ovine vii, balanța comercială a ovinelor vii fiind în mod constant pozitivă în ultimii ani. Tradițional, în România se consumă multă carne de porc și pasăre. Cele mai multe din efectivele de porcine sunt îngrășate în exploatații cu peste 500 capete, orientate spre piață. Dispunem de capacități de producție semnificative, moderne, la nivel de top în UE și pentru pasăre, abatoarele performante, reprezentând branduri puternice pe piața din România, dar și pe alte piețe din Uniunea Europeană.
Un alt aspect, ce trebuie avut în vedere pe piața produselor animaliere de proveniență autohtonă, este cel al riscurilor de pierdere, ca urmare a unor factori interni și externi: competiția (neloială) a unor mari producători din Uniunea Europeană, slaba absorbție a fondurilor europene în România față de alte state membre, presiunea exercitată de către retailerii din România, care importă produse ieftine, afectând grav producția românească.
Traversăm o perioadă de frământări globale nemaiîntâlnite în ultimii 50 de ani, pe care nu o putem depăși decât dacă suntem uniți. Suntem români, trăim românește, mâncăm românește și avem valorile noastre românești la care ținem împreună și pe care trebuie să le transmitem generațiilor viitoare.