Cultura porumbului zaharat

porumb zaharat

Porumbul zaharat este o plantă anuală, cu un sistem radicular bine dezvoltat, de tip fasciculat, care poate ajunge până la adâncimea de 150 cm. Masa principală a rădăcinilor se găseşte însă în primii 30-60 cm. La primele 2-3 noduri de pe tulpină, deasupra solului, porumbul formează rădăcini adventive, cu rol de spri­jin.

Faţă de căldură, pre­tenţiile sunt ridicate în tot cursul perioadei de vegetaţie. Ger­minaţia şi răsă­rirea plantelor se petrec într-un timp cu atât mai scurt, cu cât temperatu­ra se apropie de cea optimă: la 10-20°C, plantele răsar după 13-15 zile, iar la 21°C după 5-6 zile. Dacă după răsărit, temperatura scade sub 4,5°C, creşterea încetează, iar brumele uşoare distrug plantele (la -4°C piere în­treaga plantă). Pentru reuşita culturii, tem­peratura medie a lunii mai trebuie să fie peste 13°C, iar a lunilor de vară între 18-24°C. Temperatura ridicată, îndeosebi când este însoţită de secetă, dăunează foarte mult porumbului zaharat. În perioada înfloritului, temperatura prea mare, însoţită de secetă, măreşte mult intervalul dintre înspicat şi creşterea stig­matelor și scade viabilitatea polenului. O temperatură ridicată în timpul recoltării determină trecerea rapidă a za­hărului în amidon, depreciind calitatea porumbului zaharat. Din contră, când în tim­pul recoltatului vremea este răcoroasă, se obţine un porumb de calitate superioară, iar perioada de recoltare se prelungeşte. De la răsărire la recoltare, suma gradelor de temperatură trebuie să fie între 886°C şi 992°C, în funcţie de soi.

Faţă de lumină, porumbul zaharat manifestă cerinţe ridicate. Dacă în prima parte a perioadei de vegetaţie, până la în­spicat, factorul cel mai important este temperatura, (care, dacă se ridică, grăbeşte foarte mult creşterea), după înspicat, umiditatea trece pe primul plan. Umiditatea ridicată din perioada în­floritului şi formării bobului este hotărâtoare în realizarea unei producţii ridicate.

Faţă de regimul nutritiv, porumbul dulce este mai pretenţios. Pentru fiecare 100 kg producţie brută (boabe + tulpini) extrage din sol cca. 0,96-1,17 kg azot, 0,35­0,40 kg fosfor, 0,97­-1,88 kg potasiu, 0,32-­0,34 kg calciu etc. Producţii mari se obţin pe luncile alu­vionare, cu textura luto-nisipoasă, aflate de-a lungul râurilor, ca şi pe cer­noziomul degradat, mai cald şi mai uşor, cum este cazul în vestul şi sudul ţării. Pentru porumbul zaharat reacţia neu­tră este cea mai favorabilă, dar dă rezultate bune şi pe soluri uşor acide sau uşor alca­line. Terenul destinat culturii porumbului zaharat trebuie să aibă textura mijlocie, să fie plan, amenajat pentru irigat, cu sursa de apă tot timpul anului, pH = 7.

Specia se poate semăna primăvara relativ de­vreme când în sol sunt 8-10°C. Dacă este irigat, productivitatea porumbului poate fi mai mare. Fertilizarea trebuie să fie mod­erată şi echilibrată (60-80 kg de azot şi 60­-80 kg de fosfor/ha), iar dacă este cultivat pe terenuri aluvionare este nevoie de com­pletare cu potasiu. Plante premergătoare bune sunt: leguminoasele, cartofii, solano-fructoasele, cerealele păioase etc.

Primăvara, imediat ce se poate intra pe teren, se grăpează şi se menţine solul cu­rat de buruieni până la semănat prin dis­cuire (lucrările solului în primăvară nu trebuie să depăşească adâncimea de în­corporare a seminţelor). Pe solurile cu rezervă biologică de dăunători (viermi sârmă şi rățişoară) se aplică tratament la sol, înainte de semă­nat, sub disc. Cultura prin semănat direct se înfiin­ţează când temperatura solului a atins 8 – 10°C şi are tendinţa de creştere (a doua jumătate a lunii aprilie). Pentru eşalona­rea producţiei se foloseşte atât metoda semănăturilor succesive, cât şi hibrizi cu perioada diferită de vegetaţie.

Combaterea buruienilor se realizează prin: lu­crarea cu sapa rotativă (modificată dacă terenul este modelat), praşile mecanice între rânduri şi manuale, pe rând. Cu sapa rotativă se lucrează când plantele au 4-6 frunze, sunt uşor ofilite (pentru a nu se rupe sub acţiunea sapei ro­tative), timpul este frumos şi solul uscat la suprafaţă. Prin această lucrare se dis­trug buruienile abia răsărite şi se afânează solul superficial. Culturile neerbicidate se vor întreţine curate de buruieni, prin executarea a 3 praşile mecanice şi 2-3 praşile manuale pe rând. În cazul erbicidării pe rând, se vor aplica 3 praşile mecanice între rânduri şi o praşilă manuală pe rând. Prima praşilă manuală şi mecanică trebuie executată în cel mult 10 zile de la răsărire. Cu ocazia executării primei sau celei de a doua praşile mecanice se administrează cea de a doua jumătate din doza de în­grăşăminte cu azot.

Prima udare se face când porumbul are 10-15 cm înălţime. La început udatul se face la 2-3 săptămâni, dar pe măsura ce cultura progresează intervalul dintre două udări se reduce treptat, până ce apa se ad­ministrează o dată pe săptămână. În medie, la fiecare udare, se folosesc 500-750 mc apă/ha. În zilele călduroase, frunzele porumbului se pot răsuci timp de 1-2 ore, fără a avea vreo influenţă asupra producţiei. Dacă se observă că frunzele rămân răsucite pe o perioadă mai mare de timp şi mai ales dimineaţa, este absolută nevoie să se irige cultura. Perioadele cele mai critice în privinţa apei sunt la începutul creşterii şi în timpul recoltării. Hibrizii de porumb zaharat târzii, având sistemul radicular mai dez­voltat, suferă mai puţin de lipsa apei, dacă udatul nu se face la timp.

Pentru recoltarea la mo­mentul optim este necesar să se con­troleze de câteva ori ştiuleții pentru a sta­bili primul cules. În momentul ajungerii la maturitatea de consum, ştiuletele are pănuşile bine îndesate, iar mătasea este de culoare brună şi se usucă. În momen­tul recoltării, boabele trebuie să aibă cu­loarea caracteristică soiului, cu pieliţa subţire, suprafaţa bombată, fără adânci­turi caracteristice boabelor ajunse la ma­turitatea fiziologică. Ştiuleţii trebuie să fie fără vătămări provocate de boli, dăunători sau loviri şi să nu fi intrat în fermentaţie. Cel mai bun timp pentru recoltarea ştiuleţilor este dimineaţa, când tem­peratura este mai scăzută. Porumbul zaharat pierde foarte re­pede calitatea nutritivă după ce a fost recoltat. Cu cât temperatura este mai ridi­cată, cu atât pierde mai repede dulceaţa şi prospeţimea boabelor.

Depozitarea porumbului zaharat tre­buie făcută la temperatura de minus 1°C până la 0°C şi umiditatea relativă de 85-90%. În aceste condiţii se poate păstra până la o săptămână. Pentru păstrarea în­delungată se recomandă congelarea ştiuleţilor.