Calitatea apei poate influenţa nu numai producţia de legume, dar şi calitatea acesteia. Folosirea unei ape necorespunzătoare calitativ, determină degradarea solului, de regulă prin salinizare. La culturile de legume din sere şi solarii, pentru conductibilitatea electrică (CE) se preferă valori cuprinse între 0,25-0,5 mS/cm, întrucât, după aplicarea îngrăşămintelor chimice, aceasta poate creşte şi de 10 ori (de exemplu, 1 g de azotat de amoniu creşte CE cu 1,35 mS). Foarte puţini cultivatori de legume solicită o analiză a apei de irigare. Cunoaşterea unor indicatori agrochimici, cum ar fi, de exemplu, conductibilitatea electrică (indicator al concentraţiei de săruri), este foarte importantă. La valori mari ale acesteia, în condiţii de fertilizare, se pot atinge concentraţii de săruri puternic limitative pentru producţie. În funcţie de toleranţa plantelor la salinitate, pierderile posibile de recoltă pot fi şi de 50%.
Pentru cultivatorii de legume care practică în mod curent fertilizarea organică, riscul unor pierderi de recoltă atât de mari este mai redus, datorită acumulării de materie organică şi implicit a efectelor pozitive ale acesteia. Dar în acest caz poate apărea o altă problemă, şi anume concentraţia de azot mineral, care creşte odată cu creşterea dozelor de îngrăşăminte organice. În această situaţie este foarte important să se cunoască aportul în acest element al apei de irigare. De regulă, concentraţia medie de azot nitric în apele de irigare (din puţuri cu diferite adâncimi) este de 22 ppm N din NO3. Aceasta nu este o valoare mare. Dar s-au determinat şi concentraţii de 80-130 ppm N, valori care în anumite condiţii de sol şi pentru anumite culturi, echivalează aproape cu concentraţia unei soluţii nutritive. Concentraţia optimă de N-NO3 din soluţiile nutritive pentru diferite specii legumicole variază între 147 şi 266 ppm N-NO3.
Folosirea unei ape improprii pentru irigat poate determina atât scăderea producţiei scontate, cât şi a calităţii acesteia. Şi nu numai pentru tomate, ci pentru majoritatea legumelor, mai ales a celor cultivate în sistem protejat. Pentru producătorii de legume care folosesc irigarea prin picurare, analiza apei este obligatorie. Cunoaşterea calităţii acesteia asigură succesul utilizării instalaţiei. Concentraţiile mari de calciu şi magneziu conduc treptat la obturarea picurătoarelor şi deci la scăderea eficienţei acestei metode. Fenomenul este foarte frecvent mai ales atunci când, odată cu apa de irigare, se aplică şi îngrăşăminte cu fosfor solubile. Este motivul pentru care această excelentă metodă de udare şi fertilizare a fost de multe ori compromisă.
Un alt factor care ţine de calitatea apei de irigare şi care de asemenea poate compromite o cultură de legume, este concentraţia de sodiu din apă. De exemplu, la cultura de castraveți, în condiţiile tehnologiei practicate, este de preferat ca apa să nu conţină acest element.
Fermierii trebuie să fie conștienți că banii cheltuiți cu analiza solului şi a apei de irigare sunt extrem de puțini comparativ cu sumele alocate construcțiilor specifice din legumicultură și a tehnologiilor aplicate în cadrul unui ciclu de producție.