Autor: Ec. dr. Andreea-Daniela GIUCĂ, Asistent Cercetare ICEADR
Literatura de specialitate definește exploatația agricolă ca o unitate de producție, care utilizează resurse precum: pământul, plantele și animalele ca principal mijloc de producție pentru obținerea produselor agricole. Această formă de organizație trebuie privită nu numai ca o entitate economică, ci și ca un element primar în structura socială, demografică și etnologică a comunității din care aceasta face parte. Din punct de vedere legislativ, exploatațiile agricole sunt definite ca fiind forme de organizare complexe, având rolul de a pune în valoare capitalul, incorporându-l într-un sistem unitar, în vederea realizării lucrărilor și prestării de servicii pentru obținerea unor produse agricole (O.U.G. nr. 108/2001, art.1).
Conform datelor furnizate de RGA, la nivelul anului 2020, existau cca. 9 milioane de exploatații agricole în UE-27, din care aproximativ 33% (2,9 milioane exploatații) se aflau în România, în timp ce în țări ca Polonia, Italia și Spania procentul era de cca.10%. Numărul exploatațiilor agricole a înregistrat o scădere (de cca. 25%), de la 3,86 milioane în anul 2010 la 2,89 milioane în anul 2020, cauzată de incapacitatea lor de a se adapta la normele prevăzute de UE. Deși numărul exploatațiilor existente în România este foarte mare, suprafața cultivată de acestea reprezintă doar 8,23% din cea cultivată la nivelul UE-27.
Această discrepanță evidențiază caracterul dominant al exploatațiilor agricole de dimensiuni mici, cunoscute și sub denumirea de ”ferme de familie”. Acestea sunt considerate unitatea de bază în agricultura românească, unde familia este sursa principală a forței de muncă. România are un sector agricol alcătuit în cea mai mare parte din ferme de familie (peste 80% din totalul exploatațiilor agricole) și exploatații mari.
Fermele de familie, care sunt, în majoritate, sunt adesea defavorizate din cauza lipsurilor financiare și a accesului limitat la tehnologii avansate. Totodată, datele istorice arată că după anul 1989, procesul de privatizare și restituire a terenurilor a dus la o fragmentare semnificativă a acestora. Reorganizarea teritorială se caracterizează printr-un randament scăzut, suprafețele cultivate neputând fi lucrate mecanizat, fermierii neputând folosi eficient îngrășăminte, forța de muncă și semințele selecționate; capacitate scăzută de a implementa tehnologii avansate sau de a obține profituri însemnate din producția realizată.
Analiza structurii exploatațiilor agricole din România după dimensiunea economică a arătat că la nivelul anului 2020, peste 70% dintre acestea au fost exploatații agricole de subzistență, având o dimensiune economică sub 2.000 de euro, iar aproximativ 21% au avut o dimensiune economică cuprinsă între 2.000 și 8.000 de euro, ceea ce denotă caracterul predominant al exploatațiilor agricole cu un nivel redus al valorii producției.
Analiza structurii exploatațiilor agricole din România în funcție de vârsta administratorilor, a evidențiat faptul că la nivelul anului 2020 mai mult de jumătate dintre exploatațiile agricole existente au fost administrate de fermieri cu vârsta mai mare de 55 ani. Cele mai multe exploatații agricole, respectiv 1.144.600 exploatații agricole, au fost administrate de fermierii cu vârsta de 65 de ani sau mai mult și doar 24.030 exploatații agricole au fost administrate de fermieri cu vârsta sub 25 de ani.
Se remarcă o influență foarte mare a vârstei fermierilor asupra dinamicii exploatațiilor agricole din România, având în vedere faptul că aceștia sunt mai reticenți în adoptarea noilor tehnologii fapt ce limitează competitivitatea și dezvoltarea exploatațiilor agricole și implicit la realizarea unor venituri reduse.
Totodată, datele statistice au arătat că la nivelul anului 2020, majoritatea exploatațiilor agricole din România erau administrate de bărbați (74%) și doar 26% de femei, vârsta acestora fiind cuprinsă între 45 și 54 ani. Cea mai mare pondere a exploatațiilor agricole administrate de fermieri de gen feminin au fost regăsite în clasa de vârstă de 65 ani sau mai mult (48%).
Rezultatele analizelor realizate au arătat că la nivelul României, atât exploatațiile agricole fără personalitate juridică, cât și cele cu personalitate juridică au prezentat o scădere în anul 2020, cauzată de incapacitatea de a se adapta la normele prevăzute de UE. De asemenea, insuficiența sprijinului financiar și a promovării unităților cooperatiste au influențat reducerea semnificativă a numărului exploatațiilor agricole în România, ceea ce a condus la un proces deficitar de comercializare a produselor agroalimentare de către producătorii agricoli.
Deși sectorul agricol se confruntă cu dificultăți legate de fragmentarea terenurilor, migrarea forței de muncă tinere și efectele schimbărilor climatice, există multiple posibilități de dezvoltare. Printre acestea se numără: reînoirea generațională în ferme prin menținerea acordării de sprijin financiar pentru instalarea tinerilor fermieri, modernizarea tehnologică a exploatațiilor, creșterea producției ecologice și reabilitarea infrastructurii de irigații precum și instrumente de sprijin pentru accesul micilor fermieri pe piață. De asemenea, este esențială o colaborare mai strânsă și mai eficientă între autoritățile statului, fermieri și UE pentru a sprijinii eficiența și sustenabilitatea sectorului agricol, asigurând astfel un viitor mai prosper și mai durabil pentru agricultura românească.