Păsările și implicit produsele provenite de la acestea constitue un important rezervor de salmonele din natură. Infecțiile salmonelice ale păsărilor sunt divizate în prezent în două grupe: salmonele imobile, iar, în al doilea grup, cele mobile mai numeroase și cu implicație mai mare economică și epidemiologică, denumite și paratifoze.
Tifopuloroza este o salmoneloză care s-a extins rapid din cauza transmiterii prin ouăle provenite de la găinile purtătoare de salmonele introduse la incubator. Boala se caracterizează prin tulburări digestive și mortalitate ridicată la embrioni și pui, iar la adulte prin anemie și tulburări ale ouatului.
În prezent, datorită măsurilor organizatorice, incidența tifopulorozei a scăzut foarte mult. Din punct de vedere sanitar, tifopuloroza este nepatogenă pentru om.
Cauze și factori declanșatori ai bolii
Tifopuloroza afectează mai ales galinaceele, mai des găina și, excepțional, alte specii precum curca, fazanul, bibilica, păunul, cei mai receptivi fiind puii de găină în primele 5-7 zile de viață. Găinile adulte sunt mai puțin sensibile. Rasa Leghorn este cea mai sensibilă.
Principalele surse de infecție sunt păsările bolnave indiferent de vârstă și ouale provenite de la ele.
Lichidele embrionare, embrionii, coaja ouălor și fecalele puilor elimină cantități masive de salmonele care contaminează tot mediul ambiant: construcții, ape etc.
Boala se transmite vertical prin ouă, cea mai importantă cale fiind găina infectată, oul, puiul, mortalitatea putând evolua între 1-3% și 70%.
Producerea și evoluția bolii
Ouăle în care Salmonella enterica a fost transmisă transovarian sau a caror coajă a fost contaminată, favorizează multiplicarea germenilor care infectează embrionul în diferite etape ale dezvoltării sale.
Majoritatea puilor infectați mor în primele 3-4 zile de viață. Din foliculii infectați se formează ouă contaminate al căror procent, la găinile cu reacții serologice pozitive, variază între 10-90%.
La pui, tifopuloroza evoluează acut. Puii infectați în stadiul embrionar și cei infectați în momentul ecloziunii mor, de obicei, în primele zile de viață. În acest caz, puii prezintă abatere, anorexie, imobilitate, anemie și diaree albă cretacee. Puii bolnavi au dureri abdominale, colici, țipă sau se deplasează greu și mor după 1-3 zile de boală. Mortalitatea poate ajunge la 90%.
La găinile adulte, tifopuloroza evoluează acut și cronic. În forma acută, după o perioadă de incubație de 4-5 zile, apare abaterea, imobilitatea, anorexia, diareea galben portocalie, febră mare de 43-45oC, scădera bruscă a ouatului și mortalitatea după 3-5 zile. Forma cronică este cea mai frecventă și se manifestă prin tulburarea ouatului. Găinile produc ouă moi, cu aspect neuniform. La unele găini, în urma ruperii foliculilor ovarieni, se produc peritonite viteline cu destensia abdomenului, mers greoi, poziția verticală a corpului, de pinguin. Boala se termină cu moartea prin cahexie, intoxicație lentă sau hemoragie internă.
Pentru diagnostic, se fac examene de laborator serologice sau bacteriologice.
Prognosticul este grav, mortalitatea putând atinge 95-100%. La păsările adulte, se fac sacrificări de necesitate.
Pentru prevenire, se recomandă vaccinarea, Compania Romvac producând vaccin împotriva acestei boli.
Tifopuloroza este o boală supusă declarării oficiale și carantinei. Loturile contaminate, este ideal să fie lichidate prin sacrificare, iar puiernița să fie dezinfectată riguros cu PURSEPT sau ECOCID.
Tifopuloroza este o boală ”costisitoare” din cauza pagubelor materiale imense aduse fermierilor.
Dr. Tudoran Cătălin
Laboratorul de Diagnostic Romvac