Prezentarea rezultatelor preliminare ale proiectului ADER privind monitorizarea şi cuantificarea efectelor tratamentului seminţelor cu insecticide neonicotinoide

asas eveniment

Importanţa problemei utilizării produselor neonicotinoide pentru o serie de culturi agricole este de maximă importanţă pentru agricultura României, dar şi a existenţei unor condiţii pedoclimatice cu grad mare de specificitate în care se dezvoltă o bogată entomofaună, din care numeroase specii sunt extrem de dăunătoare şi păgubitoare pentru unele specii cu pondere mare în agricultura României. La toate acestea s-au adăugat şi deciziile luate la nivelul unor instituţii comunitare, mergându-se până la suspendarea utilizării unor substanţe neonicotinoide.

În acest context, România s-a văzut în situaţia ca în fiecare an să facă eforturi mari pentru obţinerea de derogări în utilizarea acestor substanţe, pentru a i se permite să facă tratamente la seminţele de porumb, floarea soarelui şi rapiţă. Fără aceste tratamente, pierderile de plante puteau duce până la compromiterea recoltelor.

Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice (ASAS) a cerut Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, încă de acum câţiva ani, ca prin unităţile sale de cercetare, în care se dispune de specialişti valoroşi de certă probitate profesională, să se finanţeze un proiect în care elementul principal să fie analiza eventualelor reziduuri de substanţă activă care s-ar putea găsi la nivelul inflorescenţelor, a polenului şi a florilor, acestea fiind organele plantelor cu care albinele vin direct în contact.

Ministerul Agriculturii a aprobat un astfel de proiect şi l-a finanţat în totalitatea lui. La realizarea proiectului a participat un consorţiu alcătuit din cinci parteneri, toţi din structura sistemului de cercetare ASAS: SCDA Secuieni – Neamţ, SCDA Piteşti, INCDA Fundulea, ICD Apicultură SA şi ICDPP Bucureşti, coordonatorul proiectului. Director al proiectului a fost dr. Carmen Mincea. ASAS s-a implicat activ şi a susţinut activitatea desfăşurată în cadrul proiectului prin organizarea întâlnirilor de lucru cu echipa de specialişti şi cu reprezentanţi ai asociaţiilor de fermieri.

Scopul principal al proiectului a fost determinarea influenţei insecticidelor neonicotinoide asupra albinelor melifere şi a produselor stupului. În acest sens, s-au elaborat proceduri de recoltare a probelor, atât din plante, în diferite faze de vegetaţie, cât şi de albine, polen și miere. Probele au fost analizate din punct de vedere al nivelului de reziduuri de imidacloprid, clotianidin şi tiametoxam.

Determinările s-au realizat în laboratoare acreditate ISO 17.025 din Bulgaria, Franţa și Germania, care sunt recunoscute internaţional. Probele au fost constituite din: porţiuni de plante (rapiţă, porumb, floarea soarelui), panicul cu polen la porumb și calatidii şi inflorescenţe de la rapiţă şi floarea soarelui.

Din totalul de 85 de probe, în doar 15 probe nivelul reziduurilor s-a situat peste 10 Q, ceea ce reprezintă 18% din totalul probelor. Limitele maxime de reziduuri admise sunt stabilite de către UE pentru fiecare substanţă şi categorii de produse alimentare, referindu-se strict la consumul uman.

Este foarte important ca aceste cercetări complexe să continue, întrucât este nevoie de o perioadă de cel puţin 3 ani (un ciclu de cercetare complet) pentru elucidarea unor probleme de mare importanţă economică, atât pentru producția vegetală, cât şi pentru apicultură. Se impune determinarea cu multă responsabilitate ştiinţifică a nivelului de reziduuri nu numai pentru neonicotinoide, ci pentru toate substanţele utilizate în protecţia culturilor menţionate, astfel încât să se poată determina cauzele care pot contribui la eventualele depopulări cu albine şi să se poată stabili cu precizie care este adevărata cauză care stă la baza fenomenului de dispariţie a albinelor.

Carmen Mincea, cercetător al Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Plantelor, coordonator al proiectului: “Sunt valori de reziduuri în plantele de porumb care au depășit limita de cuantificare. Doar la porumb s-a întâlnit această situație. La floarea-soarelui, toate au fost sub limita de cuantificare, adică nu a fost detectat absolut niciun reziduu. În rapiță, atât în plantă, cât și în miere, de asemenea. Producțiile de porumb și floarea-soarelui nu se pot obține fără o întreținere fitosanitară perfectă a acestor culturi. Nu putem să avem producțiile de porumb și de floare, deocamdată, fără neonicotinoide aplicate la sămânță.“

Valeriu Tabără, președinte ASAS: “Problema protecției plantelor, a utilizării unor produse noi, competiția dintre producătorii de substanță, foarte multe speculații care se regăsesc în ansamblul acesta de activități economice, toate acestea ne fac pe noi, cei din cercetare, să încercăm să găsim soluții neutre, și accentuez faptul că este vorba despre soluții neutre, întrucât nu ne propunem să luăm apărarea cuiva. Datele sunt prezente pentru un singur an. Orice cercetare pe care o facem trebuie să se prelungească cel puțin doi ani de zile, dacă nu trei. Ciclul complet pentru o cercetare din care se pot extrage toate concluziile finale este un ciclu de minim trei ani de zile. De aceea, dorim să continuăm această cercetare și în anul 2019.“

Maricel Floricel Dima, subsecretar de stat MADR: “De ce în 2018 acest proiect? Nu știu ce s-a întâmplat anterior, dar eu la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale am primit în coordonare cercetarea agricolă din mai 2017, iar în septembrie 2017 deja obținusem ordinul de ministru pentru acest proiect de cercetare din economiile sau din alte proiecte care nu fuseseră abordate din planul sectorial, care era în curs. Pe viitor, acest proiect este inclus în planul sectorial, dar acum să vedem cine îl va aborda, să facem consorțiul. Solicit ca absolut toți să fim echilibrați în abordarea noastră, de luare de cuvânt, de analiză și de enunțuri pentru că este o temă care a apărut poate și din încrâncenarea dintre anumite sectoare. Cu toții suntem sub aceeași umbrelă, fie că vorbim de producători agricoli vegetali, de sectorul animalier sau de cel apicol. Cu toții suntem la aceeași căruță.

Producătorul agricol are nevoie de apicultor pentru favorizarea polenizării, apicultorul la rândul lui beneficiază de cheltuielile pe care producătorul le-a făcut pentru înființarea culturilor și prin aceste avantaje își obține producția meliferă. Nu înțeleg de ce într-o parte există această încrâncenare, cum a fost și anul trecut când s-a zis la un moment dat: «Noi suntem mulțumiți de concluziile EFSA și aproape nu ne mai interesează, în continuare, de acest studiu!» Este total greșit, pentru că practic, prin această cercetare vrem să demonstrăm că unii nu dăunează altora, și suntem primii, în cazul în care rezultatele vor demonstra că într-adevăr sunt dăunătoare, care vom lua decizia care se cuvine. Până atunci însă, vă îndemn încă o dată să fim echilibrați și să lucrăm ca un organism complet, astfel încât să ne ajutăm unii pe alții.”

Adrian Siceanu, director știinţific al Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultură: “A fost foarte dificil să punem la punct metodele de investigații pentru că practic nu am avut un model, a trebuit să le dezvoltăm din mers, astfel încât probele prelevate să fie corect prelevate. Ne-am lovit de o serie de probleme de organizare, pot să vă spun că anul trecut rapița și floarea-soarelui au fost calamitate, a fost foarte greu ca din acele patru locații de monitorizare să obținem probe relevante pentru analize. Practic, nu am putut recolta probe pentru laboratorul din Germania pentru că se cereau probe foarte mari de produs. La laboratorul din Franța, la ANSES, la 60% din probe am găsit neonicotinoide, pentru că proba a fost foarte mică – 10 grame și am secționat cu penseta polenul de la plantele țintă și l-am supus analizei. Mai este o problemă – a loturilor, care au fost foarte mici, pe un hectar. Pe fiecare substanță studiată au fost 2.500 de metri pătrați, și atunci rezultatele pe care noi le-am obținut reprezintă de fapt o monitorizare a zonei. Dacă au apărut substanțe care sunt interzise nu se leagă sub nicio formă de loturile respective, se leagă de monitorizarea unei zone cu rază de 3-5 kilometri, deci până la 8 mii de hectare.”

Alina Crețu, director executiv al Asociației Producătorilor de Porumb din România (APPR): “Este binevenit un asemenea studiu pentru a da credibilitate atât organizațiilor de apicultori din România, cât și fermierilor din România. Noi avem nevoie de răspunsuri. Noi, ca fermieri, nu avem o atracție fatală pentru neonicotinoide, mâine aceste neonicotinoide pot fi înlocuite cu oricare alt produs care este înregistrat, este omologat în România și combate o anumită problemă, rezolvă o anumită problemă a fermierilor. Atât timp cât noi nu avem această soluție, ne punem întrebări și sperăm ca cercetarea din țara asta, unde noi plătim taxe și impozite, la fel ca și apicultorii, la fel ca și cetățeanul român, să ne ofere câteva răspunsuri.

Într-adevăr, banii sunt puțini pentru orice am face. Au venit ceva bani pentru cercetare, felicităm ministerul, sperăm că continue acest proiect. Până să vină acești bani, inclusiv asociația noastră a demarat un proiect de cercetare împreună cu Institutul de la Fundulea, pentru că noi considerăm că există foarte multe decizii la nivel european care se iau fără a se ţine seama de principiile și rezultatele științei și cercetării, și atunci eu nu pun în dubiu că există foarte multe studii, știu contraargumentele colegilor noștri apicultori cum că există mii de studii, rezultate. Așa cum există în acel sens studii, există și în partea aceasta studii care arată că încă nu avem răspunsuri, nu știm de ce avem schimbări climatice, în mod categoric, nu știm de ce mor albinele, cum nu știm de ce avem acest dăunător Tanymecus la porumb și nu găsim răspunsul. Din acest motiv, este normal ca orice proiect de cercetare să fie încurajat, e normal ca din când în când să se cheltuie și bani publici pentru așa ceva. Și vă asigur că fermierii au chletuit deja câțiva bănuți, noi am investit deja, este al treilea an în care ne vom implica într-un proiect al nostru, de cercetare, la care atragem cercetători din domeniul public, tocmai pentru a găsi răspunsuri. Felicităm acest proiect și îl susținem în continuare, iar dacă ni se va cere ajutorul vom fi acolo pentru cercetare, atât pentru apicultori, care sunt prietenii noștri și cu care colaborăm, cât și cu mediul academic.”

Constantin Dobrescu, reprezentant al Federației Asociațiilor Apicole din România ROMAPIS: “Era nevoie în România de niște studii speciale referitoare la albine, având în vedere că albina este aceeaşi și în România, și în Franța, și în Germania și peste tot? Nu cumva în acest fel se irosesc banii contribuabililor într-o direcție greșită? Nu ar fi fost mai util să fie folosiți acești bani pentru o cercetare autentică în direcția descoperirii cauzelor pentru care noi avem aici, în România, o situație specifică deosebită, în care dăunătorii sunt în alte proporții decât în toate celelalte state europene? Nu cumva acesta ar fi fost un studiu mai interesant?”