Comisia Europeană cere implementarea măsurilor, România suprareglementează!
Comisia Europeană cere României aplicarea unor controale la prima punere pe piață a masei lemnoase, eficiența “instituțiilor statului” și directionarea controalelor pe zone de risc.
Fordaq – Comunitatea Forestierilor din România și Federația Proprietarilor de Păduri și Pășuni din România –
Nostra Silva atrag atenția asupra pseudo – măsurilor de combatere a tăierilor ilegale și de protecție a siturilor Natura 2000, adoptate de statul român ca urmare a procedurii de infringement deschise de Comisia Europeană. O noua modificare a Codului Silvic este dezbătută în Parlament, o nouă hotărâre de guvern pentru operaționalizarea SUMAL 2.0 a fost adoptată.
Comisia Europeană acuză România de eșec în aplicarea Regulamentului European 995/2010, privind obligațiile operatorilor care plasează lemn pentru prima dată pe piața Uniunii Europene, de ineficiența controalelor și de inconsecvențe legislative. Pentru lemnul de proveniență internă (din țările Uniunii Europene), sensul EUTR 995/2010 este de control al primei puneri pe piață a masei lemnoase, deci se referă la lemn brut ca resursă, de la pădure până la primul depozit.
Cum a răspuns România? Prin extinderea aplicabilității SUMAL către o gamă lărgită de materiale lemnoase și produse din lemn! Conform HG-497-2020, devin operatori de SUMAL:
“a) operatorii economici care depozitează, prelucrează, sortează, comercializează materiale lemnoase/produse din lemn;
[…]c) operatorii economici care obțin, depozitează, dețin, transportă și comercializează produse din lemn, altele decât materialele lemnoase;
[…]e) operatorii economici care utilizează materialele lemnoase pentru construcții în volum mai mare de 20 mc/an.”
Practic, întreaga industrie a construcțiilor devine o imensă gestiune de materiale lemnoase, cu raportări on-line de stocuri și transport de deșeuri provenite din materiale de construcții, cu avize cu regim special pentru materiale lemnoase. Mai mult, prin modificarea Codului Silvic, se propune ca orice transport de materiale lemnoase fără documente, în cantitate de peste 0,1 mc, să devină infracțiune și să conducă inclusiv la confiscarea mijlocului de transport! Pentru exemplificarea situațiilor hilare, la care au condus astfel de reglementări, o stație PECO care a cumpărat 25 mc lemn de foc cu documente legale, pentru uz propriu, organele de control au considerat că “depozitează” materiale lemnoase, au aplicat sancțiune pentru neutilizare SUMAL și au confiscate materialul lemnos, iar judecătorul a menținut sancțiunea pentru că aceasta este reglementarea!
Oare asta ne cere Comisia Europeană pentru combaterea tăierilor ilegale și aplicarea EUTR 995/2010? În niciun caz!
O altă problemă semnalată de CE este că unele habitate forestiere protejate au dispărut din cadrul siturilor protejate Natura 2000. În plus, Comisia a constatat că autoritățile române gestionează pădurile, inclusiv prin autorizarea exploatării forestiere, fără a evalua în prealabil impactul asupra habitatelor protejate.
Constatarea Comisiei Europene este corectă. Statul român a transferat către proprietarul de pădure obligația întocmirii de amenajamente silvice în care să preia măsurile de conservare pentru arii protejate! Mai mult, prin procedura de evaluare de mediu, statul a transferat către proprietarul de pădure obligația identificării speciilor și habitatelor protejate de pe suprafața de pădure și să își asume singur măsurile de conservare a acestora! Statul a transferat către proprietarul de pădure toate obligațiile sale!
Evident, nu acesta este sensul directivelor europene și chiar a legislației românești care le transpune:
- Conform Ordonanței de urgență nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice.
· Prin Art. 26. – (1) – “Pentru terenurile din arii naturale protejate deținute în regim de proprietate privată sau concesionate, proprietarii ori concesionarii vor primi compensații pentru respectarea prevederilor restrictive din planul de management al ariei naturale protejate ori pentru măsurile de conservare instituite potrivit alin. (2). “
- Conform articolului 97. Aliniatul (2) din Codul Silvic – “Impunerea de restricții proprietarilor de păduri, prin amenajamente silvice, prin regulamente ale parcurilor naționale, naturale, rezervațiilor biosferei și ale siturilor Natura 2000 ori prin alte norme, inclusiv cele care stabilesc diferite tipuri de grupe funcționale, se poate face fie cu acordul proprietarului, fie cu plata unei juste și prealabile despăgubiri, plătită anual, care să compenseze integral veniturile nerealizate de proprietarul de pădure, persoană fizică sau juridică.”
Prin mecanismele Politicii Agricole Comune, Comisia Europeană a creat și cadrul pentru finanțarea măsurilor de mediu și climă, stabilind ca 30% din sume să fie alocate pentru astfel de măsuri. Conform Regulamentelor de implementare a Politicii Agricole Comune, “între zonele cu dezavantaje, statele membre pot include zonele agricole și forestiere Natura 2000 delimitate în conformitate cu Directivele 92/43/CEE și 2009/147/CE; RO 83 RO”.
Deci calea europeană este de respectare a dreptului de proprietate, de asumare de către stat a măsurilor de conservare a speciilor și habitatelor, de asumare prin angajamente de către proprietarii de păduri a acestor măsuri și de compensare a dezavantajelor create acestora prin mecanismele Politicii Agricole Comune.
Și pe această linie de protecție a speciilor și habitatelor, ca și pe linie de combatere a tăierilor ilegale, în loc să își asume responsabilitatea și să aplice legislatia europeană și națională, statul român alege să suprareglementeze, propunând o nouă modificare a Codului Silvic!
“Nu sunt necesare noi modificări în legislația existent pentru domeniul pădurilor! Acestea nu fac decât să suprareglementeze inutil și să blocheze activitățile economice. Pe linie de combatere a tăierilor ilegale, controlul trebuie orientat către prima punere pe piață a masei lemnoase, pe zone de risc, iar statul trebuie să își asume eficientizarea activității propriilor structuri de control. Pe linie de protecție a speciilor și habitatelor, statul trebuie să își asume măsurile de conservare, să le comunice proprietarilor de păduri, susținând financiar asumarea acestor măsuri prin angajamente, care să compenseze dezavantajele transferate către proprietarii de paduri prin aceste măsuri . Comisia Europeană nu ne cere noi reglementari, ci asumare reală a implementării directivelor europene, voință reală de implementare din partea statului român”, declară Cătălin Tobescu, reprezentantul Comunității Forestierilor – Fordaq și a Federației Proprietarilor de Păduri – Nostra Silva.
Declanșarea următoarei etape pe procedura de infringement pe domeniul pădurilor – penultima înainte de aducerea dosarului în fața Curtii de Justiție a Uniunii Europene – arată că este timpul ca România să își asume implementarea măsurilor, nu mai poate mima implementarea doar adoptând o legislație pe care nu o aplică.
Fordaq – Comunitatea Forestierilor din România
Federația Proprietarilor de Păduri și Pășuni din România – Nostra Silva
