Prof. univ. dr. ing. dr.h.c. MIHAI BERCA
Virusul cu pricina ar fi adus, în mod natural, o criză periculoasă, în special pentru că afectează sănătatea umană și așa foarte degradată în spațiul nostru românesc. Criza există, însă, în România, iar virusul a venit, firește, ca să-i rotunjească formele și dimensiunile, iar realitatea critică a crizei economice să nu se vadă. Specialiștii români și chiar politicienii au luat măsurile considerate de ei necesare pentru reducerea diseminării acestui minianimal foarte periculos. Avem acum chiar și o „stare de urgență”, ca o încununare a acestor măsuri de salvare. Cu toate acestea, maladia se extinde aproape logaritmic. Analiștii economici evaluează că după dispariția virusului (el nu va dispărea niciodată, deja a intrat în patrimoniul universal al dezastrelor microbiologice) se va declanșa o adevărată criză economică și socială.
Cum spuneam, ea există, iar marile întreprinderi cu capital străin au început să-și închidă porțile pentru oamenii muncii. Deci, guvernul român să se descurce. Nu mă așteptam să ne descurce străinii. Acum este treaba noastră. Putem trăi fără mașini și utilaje, fără posturi proaste de televiziune, radio și presă morbidă. Putem trăi fără cârciumi, filme, teatru, fotbal și alte facilități pe care secolul XXI ni le-a adus.
Dar, oameni buni, nu putem trăi fără hrană mai mult de câteva zile. Leșinați putem trăi până la o lună, dar nu mai mult. Avem nevoie de grâu și alte cereale, de porumb, floarea-soarelui, rapiță, mazăre, soia, fructe, legume etc. Nu putem trăi fără ele. N-a trăit nimeni fără să mănânce și se mănâncă de 2-3 ori pe zi. Nu suntem pregătiți să nu mâncăm. Personal, observ că rezerva de cereale a lumii s-a redus semnificativ. Brutarii țării au solicitat guvernului grâul de rezervă. Oricum, nu mai avem pâinea noastră decât pentru 3-4 luni. Toată Europa ține de rezerve.
Nimeni n-o să ne mai vândă și atunci rog colegii agronomi, agricultori, să nu rămână în casă. Mai ales acum, locul lor este pe câmp. Acum se pun bazele producției pentru acest an. Eu sunt în câmp, colegii mei la fel. Virusul nu vine în câmp. El rămâne acolo unde există aglomerație și promiscuitate. Intră în sarcina și onoarea noastră să salvăm hrana țării, așa cum am făcut-o de fiecare dată la necaz.
Rog producătorii de sămânță, mai ales pe cei români, căci ceilalți deja și-au închis birourile, să salveze producția din câmp și stocurile din magazii. Nu avem inputurile care ne veneau din vest, din cauza restricțiilor. Păstrați-vă calmul, munciți înțelept și salvați țara de la foamea care se anunță. Rugăm liferanții de inputuri să nu mărească prețurile.
Dragi colegi, bazați-vă pe voi, pe noi, pe gândirea și munca noastră, căci numai noi putem salva România! Repet, nimeni nu ne va ajuta… Așadar, locul nostru nu este pe canapelele de acasă. Locul nostru este în câmp. Sperăm să avem condiții climatice cât de cât bune. Dumnezeu ne va ajuta și vom reuși. Mâinile le putem spăla și pe câmp ori de câte ori este nevoie, deși știm că virusului nu-i place munca câmpului.
Ne dorim succes, sănătate și recolte cât mai bogate!
P.S. Știu că mulți dintre voi sunteți deja de multă vreme în câmp, dar ce-am spus mai sus rămâne valabil pentru restul lumii.