Să depozitezi eficient în silobag, înseamnă să respecți câteva reguli în momentul și pe parcursul depozitării. Încălcarea lor, aduce cu sine o serie de probleme care pot pune în pericol recolta sau furajele aflate în interiorul sacilor uriași.
Din experiența celor aproape 7 ani de când activăm în România, am adunat într-un articol cele mai comune greșeli pe care le-am observat în ferme, atunci când s-au stocat cereale, oleaginoase sau furaje în silobag. Nu ne-am propus să punctăm doar erorile, ci să explicăm și care sunt efectele acestora. De asemenea, venim și cu soluții pentru anumite situații limită. Haideți, să vedem care sunt toate acestea:
- Terenul este neconform pentru a se putea amplasa sacii. Cel mai des teren neconform pe care l-am întâlnit în cadrul fermelor, este cel cu denivelări. Acesta poate determina atât neuniformitatea sacului la încărcare, cât și riscul de a crăpa în caz de neatenție. Mai mult, zonele cu denivelări sunt puncte colectoare pentru apă, iar dacă sacul are fisuri în zonele inferioare, umiditatea poate migra în boabe.
Dacă un fermier nu are alt tip de teren la dispoziție pentru depozitare, decât unul cu denivelări, atunci recomandăm decopertarea/raderea terenului (dacă denivelările ocupă mare parte din suprafața terenului).
2. Necurățarea terenului în amănunt, înainte de montarea silobag-ului. Pe majoritatea solurilor se pot găsi pietre, crengi, rădăcini, obiecte de metal, sticlă etc. Toate acestea, dacă nu sunt îndepărtate de pe teren, există riscul să peforeze folia sacului, iar recolta să fie compromisă prin pătrunderea umidității din exterior.
3. Închiderea la capete nu a fost realizată ermectic. Este esențial să sporim atenția atunci când închidem sacii la ambele capete. Închiderea trebuie să fie ermetică și se realizează cu chedere, accesorii ce sunt disponibile în oferta noastră. În acest fel, cerealele își vor putea păstra toate proprietățile pe toată perioada de depozitare, pentru că s-a creat un spațiu anaerob în interorul sacului.
4. Neacoperirea cu nisip a capetelor sacilor. De ce este atât de important să acoperim capetele, după ce deja au fost închise în prealabil cu chedere?Ei bine,presiunea și greutateascăzută de la capete pot fi o „portiță” pentru pătrunderea rozătoarelor în sac. Dar, dacă adăugăm un strat abundent de nisip la capătul unde se termină sacul (la începutul sacului nu este necesar pentru că se bagă capătul în interior și se formează presiune), acesta va da greutate și nu va permite intrarea rozătoarelor, nici în zonele inferioare, nici superioare. Sfatul nostru este să se folosească nisip, și nu pământ. Tot pentru a ține la distanță șoarecii, îi îndemnăm pe fermieri să curețe/măture după ce au încărcat în silobag.
5. Sacii nu trebuie să băltească în apă. În cazul în care există un volum mare de apă (după precipitații sau topirea zăpezii), iar în folie există vreo fisură neobservată, apa poate pătrunde în interior, iar boabele se pot îmbiba cu apă. Pentru a contracara astfel de situații, recomandăm fermierilor să realizeze șanțuri de drenare a apei.
6. Lipsa plaselor de protecție. Păsările, în special ciorile, sunt un alt inamic al silobag-urilor care pot găuri folia sacului. Pentru a nu ajunge în astfel de momente neplăcute, le sugerăm fermierilor să își achiziționeze de la noi, plasele de protecție. Acestea se așează pe toată lungimea silobag-ului și se pot refolosi câțiva ani buni.
7. Nu se realizează o încărcare optimizată în saci. La încărcarea în saci este esențial să se folosească o riglă specială, cu ajutorul căreia se măsoară cantitatea introdusă în saci. Astfel, fermierii își vor da seama când sacii au ajuns la limită și vor putea opri procesul de încărcare.
8. Nu se respectă umiditatea recomandată în momentul depozitării, cât și perioada de depozitare. Pentru a se putea orienta fermierii, noi punem la dispoziția lorun tabel în care sunt trecute umiditățile ideale pentru fiecare cultură în parte, cât și timpul de depozitare în funcție de gradul de risc. Acest tabel se poate găsi în site-ul nostru, în broșurile noastre, dar și pe canalele noastre de social media.
9. Nerespectarea distanței dintre saci. Limita minimă care trebuie să fie lăsată între saci este de 50 cm. Asta pentru a fi spațiu suficent pentru utilajul de descărcat din silobag, apoi pentru ca fermierii să se poată deplasa printre saci, realiza inspecția acestora sau procesul de sondare.
10. Nu se verifică sacii în mod regulat. După ce au fost încărcați sacii, aceștia nu se „abandonează” pe toată perioada de depozitare. Este bine ca să fie verificați la un interval de câteva zile. Prin acest fel, se pot sesiza anumite nereguli apărute, precum găuri, care se pot acoperi imediat cu o bandă adezivă specială pe care o găsiți în portofoliul nostru.Când observați orice problemă la saci, vă sfătuim să sunați specialiștii noștri, pentru a veni cu soluții din timp.
„Atenția la detalii este cea care face diferența în cazul depozitării în silobag. Doar așa, recolta fermierilor nu va suferi nicio modificare pe toată perioada de stocare. De asemenea, colegii noștri îi consiliază în mod frecvent pe fermieri, în a respecta cu strictețe regulile de depozitare, care de altfel, sunt foarte ușoare de urmat”, explică Narcis Ranghiuc, director general Grain Bags.
Despre Grain Bags România
Este o companie 100% românească, înființată în anul 2015 și care furnizează soluția de depozitare în silobag (sac industrial, fabricat din polietilen elastic, care asigură conservarea în condiții optime a recoltei). Grain Bags comercializează silobag-uri, utilaje de încărcare/descărcare în/din silobag, dar prestează și servicii/închiriază utilajele cu personal calificat. De asemenea, este singura din țară care are specialiști în acest sistem, care știu să ofere consultanță fermierilor.
Silobag-urile marca Grain Bags sunt importate din Germania și reprezintă cea mai puțin costisitoare metodă de depozitare a cerealelor și furajelor de pe piața din România, oferind o alternativă pentru o mai bună valorificare a producției.
Cere oferta la: 0743.495.355, 0739.682.107 sau info@grainbags.ro