- Criza apei și limitele sectorului energetic;
- Povestea securității energetice s-a spulberat în câteva zile de secetă;
- Am redus consumul de apă de la 20 de miliarde m³ la 6 miliarde m³în 35 de ani, dar prețul a fost dezindustrializarea și distrugerea sistemului de irigații;
- Conceptul de „Gospodărire strategică a apei” nu mai poate fi ignorat de autorități;
- 10 priorități pentru dezvoltarea României și oprirea supraîndatorării țării;
- Apel pentru elaborarea și adoptarea Strategiei Naționale a Apei – România 2050
România este o țară care nu își valorifică suficient resursele
România traversează una dintre cele mai critice perioade din ultimii zeci de ani pe fondul unei secete puternice. Zilnic, populația este bombardată cu informații despre eminenta oprire a Reactorului 2 de la Centrala atomoelectrică de la Cernavodă și i se cere să-și limiteze consumul de energie electrică seara, în orele critice când România este nevoită să importe cantități foarte mari de energie pentru a-și acoperi consumul.
Nimeni din clasa politică nu-și asumă responsabilitatea acestei situații în care a ajuns sistemul energetic despre care foștii miniștri ai Energiei ne spuneau că ne asigură securitatea energetică și să stăm liniștiți, totul este sub control. În schimb astăzi nu auzim decât apeluri la responsabilitate civică, care ar trebui să acopere iresponsabilitatea politică care ne guvernează de ani de zile.
În lipsa unei analize aprofundate din parte Guvernului privind resursele de apă ale României și ce ar trebui să facem în perioada imediat următoare pentru a ieși din această fundătură energetică, reprezentanții Pactului Național pentru Agricultură și Dezvoltare Durabilă au realizat o analiză a potențialului hidrografic al României și măsurile pentru valorificarea lui energetică în condiții de eficiență economică.
România nu are o strategie care să transforme apa în motor al dezvoltării economice
În perioada 1990 – 2025, România a redus dramatic utilizarea apei, a pierdut o mare parte din capacitatea sa economică și a ignorat valorificarea integrală a infrastructurii strategice construită de generațiile anterioare.
Pornind de la această realitate, viitorul Guvern și Parlamentul trebuie să înceapă de urgență o dezbatere națională privind apa, energie, agricultura și industrie pentru că aceste domenii nu pot fi tratate separat.
- Fără apă nu avem agricultură performantă;
- Fără energie la prețuri competitive nu avem industrie competitivă;
- Fără industrie și agricultură performante nu avem economie puternică;
- Fără o economie puternică nu putem opri creșterea îndatorării României.
România nu este o țară lipsită de resurse. România este o țară care nu își valorifică suficient resursele
CIFRELE CARE TREBUIE SĂ NE PUNĂ PE GÂNDURI
| Indicator | 1990 / reper istoric | Situația actuală | Mesaj |
| Cursuri de apă administrate de Apele Române | — | 78.905 km | O rețea hidrografică uriașă |
| Lacuri de acumulare administrate de Apele Române | — | 270 | Infrastructură strategică |
| Volumul acumulărilor administrate de Apele Române | — | 14,5 mld. m³ | Rezervă strategică de apă |
| Regularizări de râuri | — | 6.600 km | Infrastructură hidrotehnică |
| Diguri | — | 7.100 km | Protecție împotriva inundațiilor |
| Baraje cu efect de atenuare | — | peste 1.500 | Capacitate de protecție de cca. 3,7 mld. m³ |
| Cererea totală de apă | 20,4 mld. m³/an | cca. 6,5 mld. m³/an – reper comparabil | Scădere de aproximativ 68% |
| Captarea totală a apei | cca. 17,5 mld. m³ | cca. 6,5 mld. m³ – reper 2012 | Reducere masivă |
| Captarea pentru agricultură | 6,93 mld. m³ | 1,09 mld. m³ în 2012 | Prăbușirea utilizării apei pentru agricultură |
| Putere hidro în SEN | cca. 5,5 GW | 6,365 GW net | Capacitate strategică |
| Producție hidro | reper istoric cca. 11–13 TWh/an | 12,2 TWh în 2025 | Hidro rămâne pilon al sistemului |
| Suprafață amenajată pentru irigații | cca. 3,1–3,2 mil. ha | 2,989 mil. ha în patrimoniul ANIF | Infrastructură încă foarte importantă |
| Suprafață pregătită pentru irigații în 2025 | — | 1,823 mil. ha | Potențial semnificativ |
Datele actuale ale Administrației Naționale „Apele Române” indică 78.905 km de cursuri de apă, 270 de lacuri de acumulare cu un volum total de 14,5 miliarde m³, 6.600 km de regularizări și 7.100 km de diguri. Sistemul național include, de asemenea, peste 1.500 de baraje cu efect de atenuare a inundațiilor, cu o capacitate de 3,7 miliarde m³.
Banca Mondială arată că cererea totală de apă a României a scăzut de la aproximativ 20,4 miliarde m³ în 1990 la circa 6,5 miliarde m³, reducerea fiind asociată, în principal, cu diminuarea activității industriale, scăderea suprafețelor irigațiilor, adică că reducerea consumului, și doar în mică măsură o putem asocia și cu reducerea pierderilor
În aceste condiții, reducerea consumului de apă nu poate fi prezentată ca o poveste de succes În mare măsură, ea este generată de dezindustrializarea țării și de distrugerea sistemului de irigații.
Inundații primăvara și secetă vara. „Gospodărirea strategică a apei” trebuie să fie răspunsul
Putem avea milioane de metri cubi de apă care ajung rapid în Dunăre în perioadele cu precipitații abundente, iar câteva luni mai târziu fermierii să se confrunte cu lipsa apei. De aceea, România trebuie să treacă de la politica de „gestionare a crizelor” la politica de „gospodărire strategică a apei”. O țară nu devine mai eficientă atunci când produce mai puțin. Devine mai eficientă atunci când produce mai mult cu mai puține resurse. Aceasta trebuie să fie noua țintă a României, iar apa și energia joacă un rol foarte important în această strategie.
Apa poate produce simultan hrană și energie și poate asigura protecție împotriva secetei. Hidrocentralele nu trebuie privite exclusiv ca instalații producătoare de electricitate. Ele au fost gândite ca parte dintr-un sistem mai larg de gospodărire a apei și de securitate energetică. Potrivit Transelectrica, în 2025, hidrocentralele au produs aproximativ 12,2 TWh, reprezentând circa 25% din producția netă de energie electrică a României. Puterea hidro netă instalată în sistem a fost de aproximativ 6.365 MW. Așadar, hidroenergia rămâne una dintre bazele Sistemului Energetic Național.
Lupta unor ONG-uri de mediu pentru a bloca proiectele hidroenergetice începute înainte de 1989 și nefinalizate trebuie să primească un răspuns ferm din partea statului român, iar acest lucru se poate face prin declararea lor ca făcând parte din infrastructura critică a României. De parlament a trecut un astfel de proiect dar, din păcate ele este respins de la cel mai înalt nivel al statului Român, de la Președinție care a decis să conteste la Curtea Constituțională acest proiect.
România nu își permite să aibă capital blocat în proiecte energetice strategice fezabile, investiții neterminate sau infrastructură care funcționează sub potențial, în timp ce economia are nevoie de energie competitivă.
Energia nu este doar o simplă factură
Când energia se scumpește:
- crește costul irigațiilor;
- crește costul fertilizării și procesării;
- crește costul alimentelor;
- crește costul producției industriale;
- scade competitivitatea exporturilor;
- scade puterea de cumpărare.
De aceea economia României are nevoie de prețuri competitive la energia electrică, iar pentru aceasta trebuie să folosească inteligent avantajul pe care i-l conferă energia hidro, nucleară, gazele naturale, energie solară și eoliană.
Realitatea de astăzi ne arată că nu mai este suficient să producem energie. Contează foarte mult prețul și capacitatea sistemului de a reacționa pozitiv la perioadele de criză, cum este cea de acum.
Irigațiile: avem infrastructura, dar trebuie să o facem să funcționeze
ANIF are în patrimoniu aproximativ 2,989 milioane hectare de amenajări pentru irigații, peste 10.400 km de canale de aducțiune și distribuție, circa 24.500 km de rețele de conducte îngropate și 2.568 de stații de pompare.
În campania 2025, ANIF a raportat 1,823 milioane hectare pregătite pentru irigat și aproape 997.000 hectare contractate.
Aceste cifre arată că România nu pornește de la zero. Problema este funcționalitatea întregului lanț. Nu este suficient să avem canal. Trebuie să avem apă + pompare + energie + conductă + presiune + fermă. Obiectivul trebuie să fie construirea unui sistem național care să asigure, în anii secetoși, acces real la apă pentru milioane de hectare, acolo unde studiile economice, tehnice și de mediu justifică investiția.
CE TREBUIE SĂ FACĂ ROMÂNIA?
1. STRATEGIA NAȚIONALĂ A APEI – ROMÂNIA 2050
România are nevoie de un document strategic obligatoriu, cu obiective pentru 10, 20 și 30 de ani. Trebuie să știm:
- câtă apă avem;
- câtă apă putem stoca;
- câtă apă folosim;
- câtă apă pierdem;
- unde avem deficit;
- unde avem exces;
- câtă apă trebuie rezervată populației;
- câtă apă trebuie rezervată agriculturii;
- câtă apă trebuie rezervată industriei;
- câtă apă poate fi utilizată pentru producerea energiei.
2. PROGRAM NAȚIONAL DE STOCARE A APEI
Trebuie inventariate toate acumulările și barajele strategice și stabilite:
- starea tehnică;
- capacitatea;
- costul reabilitării;
- suprafața agricolă deservită;
- rolul energetic;
- rolul în protecția împotriva inundațiilor;
România nu trebuie să distrugă infrastructura strategică sub impulsul unor factori de presiune deghizați în organizații de mediu. Trebuie să o modernizeze acolo unde este necesar, justificat economic și compatibil cu cerințele de mediu și de siguranță.
3. PROGRAM NAȚIONAL PENTRU IRIGAȚII
Obiectivul trebuie să fie extinderea accesului real la apă pentru agricultură, prin:
- reabilitarea infrastructurii existente;
- finalizarea investițiilor prioritare;
- noi amenajări acolo unde studiile justifică investiția;
- sisteme moderne de distribuție;
- reducerea pierderilor;
- energie competitivă pentru pompare.
Apa pentru agricultură nu este un lux. Este infrastructură de securitate alimentară.
4. FINALIZAREA INVESTIȚIILOR HIDROENERGETICE FEZABILE
Fiecare proiect trebuie evaluat transparent prin:
- costul finalizării;
- MW instalați;
- producție anuală;
- cost pe MWh;
- beneficii pentru sistem;
- impact economic;
- termen de recuperare al investiției.
Dacă proiectul trece această analiză se finalizează. Dacă nu trece, se oprește justificat și transparent. România nu își mai permite investiții abandonate fără explicații și nici proiecte continuate fără fundamentare economică.
5. RETEHNOLOGIZAREA HIDROCENTRALELOR EXISTENTE
O mare parte din infrastructura hidroenergetică românească a fost construită în perioada 1960–1990. România trebuie să obțină mai multă energie, mai multă flexibilitate și mai multă eficiență din infrastructura existentă, acolo unde acest lucru este posibil tehnic, economic și în conformitate cu legislația de mediu și de siguranță.
6. STOCAREA ENERGIEI
România trebuie să accelereze dezvoltarea capacităților de stocare și să evalueze realist proiectele de centrale hidroelectrice cu acumulare prin pompaj (CHEAP).
Energia solară și eoliană au producție variabilă, iar sistemul are nevoie de flexibilitate și predictibilitate. Apa poate deveni una dintre principalele baterii strategice ale României, acolo unde condițiile tehnice și economice permit.
7. ENERGIE COMPETITIVĂ PENTRU INDUSTRIA ROMÂNEASCĂ
Trebuie construit un mecanism prin care energia produsă competitiv în România să susțină:
- agricultura;
- irigațiile;
- industria alimentară;
- îngrășămintele;
- chimia;
- metalurgia;
- industria prelucrătoare;
- digitalizarea;
- centrele de date;
- investițiile productive.
Nu este suficient să exportăm energie. Trebuie să exportăm produse cu valoare adăugată mare.
8. APA ȘI ENERGIA TREBUIE LEGATE DE PRODUCȚIE
Trebuie să ieșim din modelul:
RESURSE → CONSUM → IMPORT → DATORIE
și să construim un nou model:
RESURSE → APĂ → ENERGIE → AGRICULTURĂ → INDUSTRIE → PROCESARE → EXPORT → PROSPERITATE
Dezvoltarea pe acești piloni este singura cale ce poate opri supraîndatorarea țării. Politica ultimelor decenii bazată pe importuri masive pentru consum și creșterea îndatorării trebuie oprită. Aceasta este diferența dintre o economie dependentă și o economie competitivă. România trebuie să revină la politici economice construite pentru 30–50 de ani, nu doar la măsuri care urmăresc următorul ciclu electoral.
Pornind de la cele prezentate mai sus, semnatariiPactului Național pentru Agricultură și Dezvoltare Durabilă lansează un APEL către Guvern, Parlament și Administrația Publică prin care solicităm declanșarea de urgență a unui program național pentru protejarea și utilizarea eficientă a resurselor de apă, producția de energie la prețuri sustenabile pentru economie și creșterea producției industriale și agricole care să includă:
1. Elaborarea și adoptarea Strategiei Naționale a Apei – România 2050;
2. Inventarierea publică a acumulărilor și barajelor strategice;
3. Publicarea stării tehnice și a programelor de reabilitare;
4. Evaluarea și finalizarea proiectelor hidroenergetice fezabile;
5. Retehnologizarea hidrocentralelor existente;
6. Extinderea și modernizarea infrastructurii de irigații;
7. Dezvoltarea stocării energiei și evaluarea accelerată a proiectelor CHEAP;
8. Crearea unui mecanism pentru energie competitivă destinată agriculturii și industriei;
9. Reducerea pierderilor din sistemele de apă și energie;
10. Corelarea politicii de apă cu politica energetică, agricolă, industrială și de securitate alimentară.
România nu are voie să piardă apa și energia pe care le are!
- Apa care nu este stocată nu poate fi folosită în secetă;
- Energia care nu este produsă competitiv înseamnă costuri mai mari pentru economie;
- Investiția neterminată înseamnă capital blocat;
- Infrastructura abandonată înseamnă avere națională subutilizată.
Ceea ce ne lipsește este o strategie națională care să le lege pe toate, iar realizarea ei trebui să devină un obiectiv de țară.
Cu stimă,
Dr. ing. Nicu VASILE
Președintele Pactului Național pentru Agricultură și Dezvoltare Durabilă – Alba