
Cistitele sunt inflamații ale vezicii urinare, care apar la toate speciile de animale cu frecvența cea mai mare, la rumegătoare și carnivore.
Cum apare boala!
În principal, factorii de bază determinanți în cistitele acute (C.A.) sunt diverse entități microbiologice: Escherichia coli (cel mai frecvent), Pseudomonas spp, Proteus spp, stafilococi, streptococi, Microbacterium spp.
Calea pe care se poate realiza infecția vezicii urinare poate fi ascendentă, descendentă sau directă, fiind influențată direct de bolile organelor învecinate, boli generale sau diverși alți factori de stres.
Infecțiile vaginale sau uretrale, iritațiile locale provocate calculi sau paraziți (Capillaria spp, Bilharzia spp), cateterismul vezical executat brutal, tumorile, retențiile urinare, intoxicațiile endo- si exogene, toxinfecțiile și frigul pot fi diverse alte cauze care pot genera apariția cistitei.
Modificări morfopatologice
Modificările morfopatologice pot fi multiple, în funcție de natura procesului inflamator, aparând cistita: catarală, hemoragică, purulantă, pseudomembranoasă, ulceroasă și gangrenoasă.
Indiferent de tipul de cistită, pereții vezicii urinare sunt îngroșați și retractați. La carnivore se întâlnește mai des, cistita hemoragică.
Simptomatologie
În funcție de tipul cistitelor, starea generală a animalului poate să nu fie influențată.
În cazul cistitelor superficiale apare polakiuria, adică urinări dese și în cantități reduse, turbiditatea urinei și mirosul amoniacal al acesteia.
În cistitele profunde, starea generala se modifică și apare febra, semnele clinice fiind intens exprimate de animalele bolnave.
Polakiuria exteriorizează sensibilitatea sfincterului vezical și este simptonul tipic din cistite.
Animalele, indiferent de specie, iau pozitia de urinare, prezintă tenesme și chiar colică în cazuri grave.
La masculi, poate să apară stranguria și retenția urinară prin obstrucția vezicală, din cauza “S”-ului Penian la rumegătoare, a osului penian la câine și a diametrului foarte mic al uretrei la cotoi.
Distensiile vezicii urinare duc la agravarea colicii.
La palparea vezicii urinare, apare sensibilitatea dureroasă, îngroșarea pereților vezicali, urina este tulbure, densă și cu miros neplăcut. Când apare hematuria (prezența sângelui în urină), aceasta este terminală.

Diagnosticul
Durerea vezicală, polakiuria, hematuria vezicală, albuminuria redusă și evidențierea celulelor vezicale în sedimentul urinar conduc către diagnosticul de cistită.
Urina este tulbure și sedimenteză rapid, sedimentul fiind în cantitate mare.
Diagnosticul diferențial se face cu pielită și pielonefrită, litiază vezicală (se evidentiaza prezenta calculilor), nefrită purulentă (absența semnelor vezicale).
O atenție deosebită trebuie acordată diferențierii la femele, față de metritele purulente sau hemoragice.
Evoluția bolii este de 1-2 săptămâni putând apărea vindecări spontane sau se poate croniciza evoluând ca cistită cronică sau se pot produce complicații cu apariția pielitei, pielonefritei, pericistitei, retenției urinare mai ales la masculi, posibil cu rupturi ale uretrei sau vezicii.
Prognosticul
Prognosticul este favorabil în cistita catarală, rezervat în celelalte forme și grav în cistita gangrenoasă.
În funcție de sex, la masculi, prognosticul este mai grav din cauza “S”-ului penian la taur, bou, berbec, țap sau a uretrei mai înguste la cotoi.
Prevenirea bolii
Profilaxia se realizează prin administrarea antiinfecțioaselor la intervențiile pe uretră sau vezică urinară (cateterisme, intervențiile din distocii) și înlăturarea factorilor favorizanți.

Tratamentul
Se administrează furaje de bună calitate, neiritante (verdeață, fânuri superioare, morcovi și ceaiuri), iar lichidele se administrează/asigură la discreție.
Se asigură cazarea animalelor în adaposturi confortabile, nefriguroase și fără umezeală.
Se pot administra în special calmante, antispastice, precum Drotavet produs de Romvac, în doze de 8-10 ml la cal și rumegătoare mari, 2-3-4 ml la rumegătoare mici și porc și 0,5-1 ml la câine și pisică, intramuscular, tonice generale precum Perfuzol produs de Romvac, intravenos sau subcutan.
Infecția se combate de preferat, după efectuarea unei antibiograme, cu Enrofloxarom 5%, Amoxylrom 10%, Pandrom sau Oxitetraciclină cel puțin 8 – 10 zile.
Se recomandă alternative, schimbarea PH-ului urinar timp de 3-4 zile, cu substanțe alcaline (bicarbonat de sodiu) sau acide precum Vitamina C, Prodigest sau Metionină la carnivore.
In cistitele hemoragice, se adaugă medicație antihemoragică cu Vitamina K3, Vitarom K3 inj./oral și Vitamina C etc., iar în cele de natură parazitară, se administrează tratamentul specific cu Romivermectin sau Rombendazol Super etc.
În cazul calculilor vezicali, se intervine pe cale chirurgicală.

Dr. Tudoran Cătălin
Șef Laborator de Diagnostic
Romvac Company S.A.