Dr. Ec. Giucă Andreea-Daniela, Asistent de cercetare ICEADR București
Agricultura României se bazează pe trei factori clasici de producție (muncă, pământ și capital), însă forța de muncă rămâne factorul esențial pentru utilizarea eficientă a celorlalte resurse.
Potrivit datelor statistice, România înregistrează cea mai mare pondere a forței de muncă agricole din Uniunea Europeană (cca. 23%, respectiv 1,77 milioane de persoane), însă se confruntă cu un deficit sever de personal calificat și cu îmbătrânirea accentuată a populației active, precum și cu venituri reduse.
În anul 2024, doar 11% din populația ocupată activa în sectorul agricol, ceea ce înseamnă că suprafețele cultivate per lucrător sunt destul de însemnate, evidențiind astfel insuficiența forței de muncă în cadrul acestui sector.
Conform datelor furnizate de INS, efectivul total al persoanelor ocupate în agricultură a înregistrat o diminuare accentuată în perioada 2015–2024, de la 2.003 mii persoane la 865 mii persoane, fiind evidențiată o reducere de peste 50%. Cea mai însemnată scădere s-a înregistrat în perioada 2000-2021, când numărul populației ocupate aproape s-a redus la jumătate, ajungând de la 1.681 mii la 847 mii persoane.
Per ansamblu, în perioada analizată se observă o scădere accentuată a populației ocupate în agricultură, mai ales în rândul lucrătorilor pe cont propriu și al lucrătorilor familiali neremunerați. În același timp, se observă o creștere treptată a numărului de salariați, aspect ce poate sugera un proces de reorganizare și adaptare structurală a sectorului agricol.
Numărul salariaților a prezentat o tendință de evoluție ascendentă, de la 119 mii persoane în anul 2015 la 137 mii în anul 2024, iar ponderea acestora în totalul populației ocupate s-a majorat, indicând o tendință de formalizare a muncii în agricultură.
În ceea ce privește patronii, evoluția acestora a fost fluctuantă, valorile situându-se între 7 și 16 mii persoane. În anul 2024, numărul lor, respectiv 10 mii este apropiat de cel din anul 2015, dar inferior nivelului maxim atins în anul 2019.
Lucrătorii pe cont propriu au înregistrat o scădere semnificativă, de la 973 mii persoane la 428 mii persoane, ceea ce evidențiază reducerea exploatațiilor individuale.
Totodată, lucrătorii familiali neremunerați au cunoscut cea mai semnificată reducere, de la 899 mii persoane în anul 2015 la 289 mii în anul 2024, evidențiind numărul ridicat al fermelor de familie. România are un sector agricol alcătuit în cea mai mare parte din ferme de familie (peste 80% din totalul exploatațiilor agricole).
În ceea ce privește rata locurilor de muncă vacante în sectorul agricol, aceasta a scăzut de la 0,65% în anul 2015 la 0,43% în anul 2024, înregistrând o scădere de cca. 34 puncte procentuale. Această scădere indică dificultăți tot mai mari de recrutare a forței de muncă în agricultură.
Referitor la câștigul nominal mediu net lunar din agricultură, acesta a crescut semnificativ, de la 1.371 lei în anul 2015 la 3.972 lei în anul 2024, cu un ritm anual de creștere de aproximativ 13%. Această majorare reflectă eforturile sectorului de a atrage și menține forța de muncă în condițiile unui deficit persistent.
În concluzie, agricultura României se confruntă cu provocări structurale majore, precum îmbătrânirea forței de muncă, migrația din mediul rural către cel urban și deficitul de personal calificat. Deși se înregistrează o creștere a salariilor și un număr relativ stabil de angajați, sectorul rămâne vulnerabil. Viitorul său depinde de implementarea unor politici eficiente pentru atragerea tinerilor, dezvoltarea educației agricole și sprijinirea fermelor familiale.
Pentru a menține nivelul producției și a crește competitivitatea agriculturii românești, sunt necesare investiții în mecanizare, consolidarea formării profesionale și adoptarea unor măsuri sustenabile de atragere și menținere a forței de muncă.