Porumbul este una dintre cele mai rentabile culturi (cu condiția să nu fie secetă), motiv pentru care, în ultimul deceniu, în țara noastră, suprafețele cultivate cu păpușoi sunt mai mari de 2,4 milioane de hectare anual (chiar 2,6 milioane ha în 2015 sau 2019). România ocupă primul loc din UE ca suprafață cu porumb și primele două locuri la producție.
În ultimii ani, omida fructificațiilor (Helicoverpa armigera) este din ce în ce mai prezentă în lanurile de porumb, cu consecințe economice negative asupra calității producției și a rentabilității fermierilor. Este un dăunător care pune probleme în a doua parte a perioadei de vegetație a porumbului, în special în lunile iulie și august, motiv pentru care combaterea lui ridică o serie de provocări.
De ce larvele acestei specii sunt așa de periculoase? Nu neapărat pentru pagubele cantitative de producție care, în mod normal, nu depășesc câteva sute de kilograme la hectar, ci pentru pagubele calitative. Inițial, larvele consumă mătasea, ulterior boabele aflate în faza de lapte-ceară din vârful știuletelui. În urma hrănirii, larvele elimină excrementele la exteriorul organului atacat. În cazul porumbului, o parte din excrementele larvelor rămân și în interiorul știuletelui. În urma atacului omizii fructificațiilor la știuleți, pe leziunile produse se pot instala ciupercile Fusarium graminearum, Fusarium verticillioides sau Aspergillus flavus. Micotoxinele produse de aceste ciuperci contaminează cariopsele de porumb, care pot deveni toxice pentru animale și oameni. Cele mai periculoase micotoxine sunt deoxynivalenol, zearalenon, fumonisine sau aflatoxinele. Dacă sunt depășite limitele maxime admise pentru aceste micotoxine, fermierii nu își vor putea valorifica producția, acest aspect având consecințe negative asupra profitabilității lor.
În literatura de specialitate se menționează că în țara noastră omida fructificațiilor prezintă 2-3 generații pe an. De asemenea, se menționează că prima generație apare în mai-iunie, a doua în luna iulie și a treia, în unii ani, la sfârșitul lui august. Ei bine, lucrurile s-au mai schimbat. În urma monitorizării efectuate în ultimii ani în sud-estul țării, la INCDA Fundulea, cu ajutorul capcanelor feromonale, s-a constatat că generația I apare mai repede decât în mod normal, la începutul lunii mai, chiar la sfârșit de aprilie, în timp ce zborul adulților acestei specii durează până în prima parte a lunii octombrie (unele capturi au fost și în noiembrie). Acest fapt este cauzat, în primul rând, de creșterea temperaturilor, ca urmare a încălzirii globale. Dacă la Fundulea temperatura medie anuală era de 10-11°C, în ultimii ani aceasta a depășit 12,5 chiar 13°C. O creștere cu mai mult de două grade a temperaturii medii anuale înseamnă un posibil impact mai mare al dăunătorilor culturilor agricole, inclusiv omida fructificațiilor. De asemenea, temperaturi mai mari înseamnă și posibile scurt-circuite între relația dintre insecta dăunătoare și paraziții sau prădătorii acesteia. Dacă populația unei specii de insecte dăunătoare nu mai este ținută sub control de entomofauna utilă, atunci aceasta va crește, cu consecințele negative de rigoare asupra agriculturii sau horticulturii.
Să aruncăm un ochi asupra omizii fructificațiilor, să vedem cu ce ne confruntăm. În general, fluturii sunt activi noaptea și se hrănesc în amurg cu nectarul florilor diferitelor specii. Împerecherea și depunerea pontelor au loc în decursul nopții, la câteva zile după apariția fluturilor. O singură femelă poate depune până la 1000 de ouă! Larvele apar la o săptămână de la depunerea pontei, se hrănesc 2-3 săptămâni, după care coboară în sol, la 2-10 cm adâncime, unde își formează o lojă căptușită cu fire de mătase și se împupează. În general, fluturii apar la 3-6 săptămâni de la împupare, zborul acestora fiind nocturn (deși, uneori îi putem vedea și în timpul zilei). În cursul verii, o generație poate dura, în medie, 35-40 de zile. În zonele calde, această specie poate să aibă și 6 generații într-un an. În general, o vreme mai caldă decât în normal înseamnă un bun „combustibil” pentru insectele dăunătoare. Ca tacâmul să fie complet, fluturii acestei specii pot să zboare pe distanțe de sute de kilometri, iar cercetări mai recente au scos în evidență faptul că unii fluturi pot să zboare și 2000 de kilometri.
Așadar, ne apropiem de momentul apariției celei de-a doua generații. În acest caz, fermierii se pot confrunta cu o presiune mare de infestare. Când este zborul maxim al celei de-a doua generații, în decurs de o săptămână, în capcanele feromonale se pot înregistra și câteva sute de fluturi capturați! Imaginați-vă ce înseamnă sute de fluturi, fiecare depunând până la 1000 de ouă.
Prin urmare, dacă situația din teren o cere, este necesară efectuarea unui tratament de combatere. Se recomandă amplasarea capcanelor feromonale în lanul de porumb. Pentru monitorizarea zborului acestei specii există feromoni cu un grad ridicat de selectivitate. În general, acesta se face la câteva zile de la apariția primilor adulți în capcanele feromonale. În literatura de specialitate se recomandă efectuarea unui tratament în vegetație, cu un insecticid, la începutul depunerii în masă a pontei. De obicei, depunerea ouălor începe la 3-5 zile din momentul apariției fluturilor. De acest aspect trebuie să ținem seama dacă este necesar să aplicăm un tratament în vegetație. Din acest motiv monitorizarea este importantă, iar sistemele automate de monitorizare ne pot ajuta să cunoaștem cât mai exact momentul apariției fluturilor în lanul de porumb.
Problema este că, deocamdată, foarte puțini fermieri își permit să folosească capcanele entomologice digitale (dotate cu cameră foto și care transmit capturile de imagine direct pe laptop sau telefonul mobil), din cauza costului ridicat. Așa că sunt suficiente și capcanele clasice, cu condiția ca lanul de porumb să fie vizitat zilnic de fermieri (sau angajații acestora).
Alta problemă este faptul că plantele de porumb sunt foarte înalte în momentul când trebuie efectuat tratamentul de combatere al omizii fructificațiilor, fiind necesară o mașină autopropulsată, cu garda mare la sol, dar nu toți fermierii își pot permite acest echipament.
S-ar mai putea face altceva, în afară de tratamente în vegetație? Da, așa numitele „strip-flowers”, aflate la marginile solei cu porumb, unde sunt cultivate mai multe specii de plante cu flori, care asigură un habitat pentru speciile de paraziți oofagi sau prădători ce au „în meniul lor” omida fructificațiilor. Unele dintre cele mai cunoscute sunt speciile de viespi, care parazitează ouăle dăunătorilor (inclusiv Helicoverpa armigera), ce aparțin genului Trichogramma. Benzile de la marginea solelor cu porumb cultivate cu diferite specii de flori ar putea reprezenta un habitat ideal pentru viespile parazite, dar cu condiția ca majoritatea fermierilor dintr-o anumită zonă să procedeze la fel.
Prin urmare, să fim cu ochii pe lanul de porumb ca să ținem cât mai departe de el omida fructificațiilor și să ținem legătura cu specialiștii de protecția plantelor.
Dr. ing. Georgescu Emil – INCDA Fundulea
Sursa: www.sanatateaplantelor.ro