- De cât timp are nevoie apa de ploaie sa ajungă în pânza freatică?;
- Ministerul Agriculturii ignoră răspunsul la această întrebare;
- Vorbim despre irigații fără a vorbi despre lacuri de acumulare;
- Strategia pentru irigații are lacune mari și nu este ancorată în realitățile de astăzi care înseamnă Legea arendei, comasarea solelor, investiții vs performanța investiției, performanța fermelor etc;
- Apa, resursa naturală care intră în jocul marilor interese economice;
Criza apei devine o problemă din ce în ce mai acută în România, mai ales în contextul schimbărilor climatice și al gestionării ineficiente a resurselor de apă. Seceta severă, în special în regiunile din sud și est ale țării (precum Câmpia Bărăganului sau Dobrogea), lovește grav agricultura, afectând puternic atât culturile, cât și securitatea alimentară a țării prin diminuarea drastică a producției agricole. Nici anul acesta nu face excepție, culturile de porumb și floarea soarelui fiind cele mai afectate.
Realitatea pe care o vedem astăzi trebuie să fie un semnal de alarmă pentru autorități. Cantitățile de precipitații sunt în scădere, iar perioadele de secetă prelungită devin tot mai frecvente, sistemele de irigații sunt în mare parte învechite sau nefuncționale dar și lipsite de funcționalitate din cauza noii abordări economice pe care am adoptat-o după 1990. Sistemul de irigații actual a fost conceput pentru a iriga suprafețe imense, cu terenuri comasate, dar azi avem o agricultură fragmentată în peste 64 milioane de sole ca la 1907, iar debitele râurilor și nivelul apelor subterane sunt în scădere, ceea ce afectează alimentarea cu apă, inclusiv pentru populație și industrie.
În aceste condiții, în România a apărut un fenomen extrem de grav cu efecte pe termen lung. Facem irigații din puțuri de adâncime ceea ce este un adevărat pericol pentru că este o formă de a secătui izvoarele de suprafață si dispariția stratului de apa freatica de suprafața. De fapt, acest gen de irigații promovat pe fondul lipsei de informații a populației și, în special a agricultorilor, ascunde un plan. Se dorește ca apa să ajungă să se liciteze la bursă, să fie o marfă o nouă sursă de îmbogățire pentru anumite grupuri care vor avea monopolul acestei resurse naturale la care trebuie să aibă acces neîngrădit și la costuri accesibile toți românii, întreaga populație, indiferent de venituri.
Liga Asociației Producătorilor Agricoli – LAPAR lansează campania națională “APA nu este o marfă”, al cărui scop este de a aduce în atenția opiniei publice acest pericol și de a atenționa autoritățile statului că populația, în special din mediul rural, trebui protejată, să i se asigure accesul la apa din fântâna din gospodărie, așa cum a avut de sute de ani.
Facem apel la factorii de decizie să înceapă proiectarea și execuția, ca tot ce înseamnă sistem de irigații să se facă din lacuri de acumulare și surse de apă de suprafață.
Apa pluvială (apa de ploaie) pentru a ajunge în pânza freatică, depinde de mai mulți factori naturali de care este bine să știm.
Factori principali:
1. Tipul de sol
- Nisipos, pietros → infiltrare rapidă (zile–săptămâni).
- Lutos, argilos → infiltrare lentă (luni–ani).
2. Grosimea stratului de sol și adâncimea pânzei freatice
- Dacă apa freatică este la 2–5 m, apa pluvială poate ajunge în câteva zile–săptămâni.
- Dacă este la 30–100 m adâncime, infiltrarea poate dura ani–zeci de ani.
3. Vegetație și permeabilitate
- Zone cu păduri sau câmpuri → apa se infiltrează treptat.
- Zone urbane betonate/asfaltate → infiltrare aproape zero (apa merge în canalizare).
4. Cantitatea de precipitații și regimul climatic
- Ploi intense → infiltrație mai rapidă.
- Ploi reduse și evaporare puternică → apa se pierde la suprafață.
Intervalele orientative
- Zone lutoase / argiloase: luni – ani.
- Zone nisipoase / cu pânză freatică la mică adâncime: câteva zile – câteva săptămâni.
- Acvifere profunde (50–200 m): de la 10–20 ani până la sute de ani (hidrogeologii vorbesc chiar de „ape fosile” în deșerturi).
- În Câmpia Română (ex. Giurgiu, Călărași), unde pânza freatică e la 3-10 m și solul e predominant lutos, apa pluvială poate avea nevoie de la câteva luni la câțiva ani pentru a ajunge în freatic, dar trebuie să ținem cont și de cantitatea de precipitații. În cazul de față în sudul țării avem o secetă prelungită de 5 ani cantitatea de precipitații nu a depășit 280-300 litri pe metru pătrat în decursul unui an dovada fiind că apa freatică a scăzut cu 3-6 metri, foarte multe fântâni din gospodăriile populației au secat sau și-au micșorat debitul de apă.
- Să mai spunem că există deja mari companii internaționale care au început să cumpere izvoare în România. Și-a pus oare Guvernul întrebarea de ce fac acest lucru? Evident că nu.
În aceste condiții, e bine să reflectam și să gândim științific și corect pentru ROMÂNIA și pentru ROMÂNI,
- România are nevoie de un sector de cercetare care să funcționeze pe criterii de performanță și cu salarii corecte pentru a atrage oameni bine pregătiți și bine intenționați în vederea dezvoltării acestui segment vital pentru viitorul țării.
Președinte LAPAR, dr. ing. Nicu Vasile