Călin Matei, Director General Adjunct, Groupama Asigurări
România are o agricultură cu un profil unic în Uniunea Europeană, care s-a bucurat de o creştere substanţială în ultimii ani, dar a cărei eficienţă poate fi încă mult îmbunătăţită, mai ales în privinţa gestionării riscurilor. Noile posibilități de subvenționare a costului asigurărilor, prevăzute prin Programul național de dezvoltare rurală 2014-2020, lansate în aprilie 2019, oferă o oportunitate de neratat fermierilor: perspectiva creşterii competitivității.
Potențialul unui mozaic agricol
Conform datelor Comisiei Europene, România are un profil caracterizat de ferme mici, din categoria celor de subzistență – 92.2% dintre acestea având până în 5 ha (în contrast cu UE, unde 65% din totalul fermelor sunt de mici dimensiuni) și numeroase – 33% dintre fermele înregistrate în UE provenind din țara noastră. Însă, fermele mari, de peste 50 ha, care reprezintă 0,5% din totalul fermelor, exploatează 51% din terenul agricol la nivel național, fiind cei mai importanţi jucători de pe piața agricolă.
Mai mult, numărul fermelor din România a scăzut în ultimii ani, ceea ce indică o consolidare a sectorului și o apropiere treptată de profilul altor țări din UE, unde fermele sunt mai puțin numeroase, dar ocupă suprafețe mai mari. De altfel, în 2017 România ocupa locul 6 în UE prin prisma suprafeței agricole utilizate (aprox. 14% sau 7,3% din totalul UE)[1]. Iar agricultura are perspective să devină tot mai profitabilă, afacerile din domeniu crescând tot mai mult în ultimii ani. În același timp, România are o producție diversificată, ceea ce echilibrează riscurile la nivel național. Rezultatele în materie de producție îl confirmă, 2018 fiind cel mai bun an agricol din istorie.
Pe de altă parte, deși ponderea forţei de muncă din România ocupată în agricultură a scăzut considerabil în ultimii 20 de ani, aceasta rămâne în continuare ridicată (22%), mult peste media europeană de 4,3%. În acelaşi timp, aportul sectorului primar (agricultura, silvicultura și pescuitul) în economie este semnificativ – deși aflat și el în scădere – contribuind cu peste 4% la PIB, față de media europeană de 1,3%. Însă, cu toate că agricultura românească se confruntă cu o productivitate scăzută a muncii şi un randament relativ mic al producţiei agricole, România se situează între primii 3 producători din UE din punct de vedere al cantităților de produse agricole obținute și între primii 20 la nivel mondial prin prisma producției de grâu şi de porumb.
Din nefericire, în fiecare an rezultatele sunt influențate de conditiile meteo, tot mai imprevizibile și puternice.
Mai aproape de gestionarea riscurilor climatice prin subvenții agricole
Pentru că munca fermierilor are greutate în PIB, dar și potențial pentru o mai mare pondere, investiţiile inteligente în acest sector pot influenţa semnificativ creşterea economică a ţării. Însă, înainte de concretizarea unor investiții-cheie, fermierii trebuie să își planifice activitățile, ceea ce presupune mecanisme prin care aceștia să-și gestioneze riscurile, climatice sau de alta natură. Creșterea temperaturilor, secetele și inundațiile din ce în ce mai frecvente și violente afectează fermierii nu doar prin prisma distrugerilor directe, dar și prin posibilitatea compromiterii solului pentru o perioadă mai îndelungată.
Subvențiile pentru plata primelor de asigurare nu vor împiedica agenții patogeni, bolile sau fenomenele meteo să le afecteze culturile și animalele, dar vor lua o parte din povara costurilor prevăzute pentru managementul riscurilor climatice.
Astfel, poate că primul și cel mai notabil efect al acestui tip de subvenții este faptul că motivează fermierii să încheie polițe de asigurare, având în vedere că undeva între 22 și 25% din suprafața arabilă a țării este asigurată. Intervalul procentual este semnificativ mai mic față de media europeană, care depăşeşte 50%, vulnerabilizând și mai mult un sector caracterizat din start de riscuri accentuate.
În al doilea rând, împărțirea costurilor pentru administrarea riscurilor cu un partener poate reduce lipsa de predictibilitate în business, care afectează mulţi fermieri. O cheltuială neprevăzută nu ar mai fi catastrofală. Eventuale împrumuturi pot fi restituite chiar și în cazul unui an cu pierderi. Proiecții ale veniturilor și planificări de investiții ar fi, în schimb, posibile.
Nu în ultimul rând, cu un partener de încredere alături, interesat în aceeași măsură ca fermierii să aibă continuitate în activitățile lor, aceștia pot avea acces la informații – mai multe, mai diversificate și mai aprofundate – despre riscurile specifice domeniului și instrumente adaptate pentru gestionarea lor.
Drumul spre competitivitate
Deşi auzim vorbindu-se de competitivitate zilnic, în diferite contexte şi cu privire la multiple domenii, incapacitatea României de a fi competitivă pe piața europeană a produselor agricole poate că frustrează mai mult decât decalajele din alte sectoare. În continuare, exportăm materie primă (cereale, legume, carne) şi importăm produse cu valoare adăugată (alimente).
Beneficiile noilor posibilități de subvenții din programul național vor avea efecte în lanț: independența financiară ar da mai multă încredere fermierilor, i-ar face mai responsabili și, în sfârșit, le-ar oferi acel răgaz, atât de necesar, pentru a putea privi afacerea din perspectivă și a-și planifica activitățile și profiturile. Pe scurt, ar avea o contribuție însemnată la creșterea competitivității fermierilor.
[1] Studiu PwC https://www.juridice.ro/wp-content/uploads/2017/03/Raport_PwC-agricultura.pdf