Autori: Dr. Ec. Ancuța MARIN, Dr. Ing. Rodica CHETROIU, Ing. Lidia IURCHEVICI
Datorită calităților lor biologice, suinele reprezintă una dintre speciile implicate major în acoperirea necesarului de carne al populației, asigurând peste 30% din consumul mondial. În România, carnea de porc este un produs tradiţional, cu un consum relativ constant pe toată durata anului, ușor mai mare în perioada sărbătorilor de iarnă, putându-se consuma atât în stare proaspătă, cât și sub formă de preparate. Carnea de porc reprezintă cca 45% din producţia totală de carne realizată în România. Creşterea porcilor, în condiţiile ţării noastre, este o ramură economică foarte importantă, aceasta caracterizându-se prin intensivizarea producţiei, începând cu producerea de purcei şi terminându-se cu livrarea continuă, ritmică şi constantă, a indivizilor îngrăşaţi pentru sacrificare.
Studiul de față este cuprins în Programul intern de cercetare al ICEADR pe anul 2020 și este subvenționat de la bugetul de stat. În cadrul lui, are loc o analiză a pieței cărnii de suine în perioada 2014-2019 și cuprinde elemente referitoare la numărul de exploatații și structura lor dimensională, date privind efectivele de animale, producția internă de carne de porc, informații privind costurile de producție la nivelul anului 2019, importul și exportul, cererea și oferta, prețul de valorificare a cărnii de suine.
Conform datelor MADR, la 30 aprilie 2019, existau 533.863 exploatații de porcine, cu 91.069 mai puține la număr față de anul 2018, deci o scădere de 15%, totalizând 2,32 milioane de capete. Această pantă negativă, pe care se află sectorul românesc de creștere a porcinelor, alături de alte sectoare ale zootehniei românești, ar trebui să constituie un semnal de alarmă pentru factorii decidenți, în sensul luării de măsuri rapide, împreună cu reprezentanți ai asociațiilor de producători, înainte de a se ajunge la o stare avansată de declin al acestui sector, care poate permite acapararea totală a pieței de carne de porc de către importuri. Cele mai multe exploatații de porcine sunt cele din categoria ”sub 3 capete”, dar cei mai mulți porci, ca număr, sunt în categoria ”peste 500 capete”, adică ferme comerciale, ceea ce constituie un aspect pozitiv pentru contribuția la asigurarea ofertei pe piață. De fapt, efectivele de porcine sunt în mare parte împărțite între gospodăriile populației (30%) și fermele industriale (50,2%). Mărimea medie a fermei de porcine pe total țară este de 4,36 capete. Cea mai mare pondere a numărului de exploatații de porci se regăsește în categoria ”sub 3 capete” (91,04 %).
Sectorul porcin de reproducție a avut, de asemenea, de suferit în ultimii ani, afectat fiind și de pesta porcină africană. Astfel, în 2017 erau 147.577 exploatații de scroafe și scrofițe, acestea au scăzut cu 24.189 (-16% în numai doi ani), ajungând la 123.388 în 2019. De asemenea, numărul de scroafe și scrofițe a scăzut cu 56.258 capete (-14,7% în doi ani), de la 380.248 capete în 2017, la 323.990 capete în 2019. În privința mărimii exploatațiilor de scroafe și scrofițe, cele mai multe sunt deținute de gospodăriile populației (79,5%) și aici termenul de exploatație este inadecvat, fiind vorba de un singur cap. Numeric, cele mai multe scroafe și scrofițe sunt din fermele mari, de peste 100 capete (41,7%), urmate de gospodăriile țărănești (30,28%).
Conform datelor statistice de la INS, efectivele de porcine, au urmat o curbă descendentă în perioada 2014-2019, scăzând drastic cu aproximativ 1.208 mii capete în 2019 față de 2014, de la 5 milioane capete, la 3,8 milioane capete (-24%). Evoluția efectivelor de scroafe arată, de asemenea, o reducere în 2019 față de 2014, de la 3,8 milioane la 3,1 milioane (-18,2%). De asemenea, a scăzut și numărul de scrofițe pentru reproducție, de la 63 mii capete în 2014, la 35 mii capete în 2019 (- 44,4%). Aceste valori indică faptul că sectorul românesc de carne de porc se află în continuare în criză, datorată atât focarelor de pestă porcină africană, cât și faptului că sectorul de reproducție este deficitar, apelându-se la importuri atât de purcei, cât și de carne de porc. Ritmul mediu anual de creștere a fost negativ pe perioada analizată la toate categoriile prezentate. Producția internă de carne de porc a urmat un trend descendent începând cu anul 2016. În anul 2019, a scăzut semnificativ față de anul 2017, de la 669,5 mii tone, la 512 mii tone, cu 23%, fiind afectată în principal de criza pestei porcine africane. În consecință, în aceeași măsură s-a diminuat și producția de carne tăiată (Graficul 1).
În cazul producției de carne de porc în viu, aceasta a înregistrat o medie a anilor analizați de 592,78 mii tone, cu un ritm anual de -0,87, o abatere standard față de medie de 67,85 mii tone și un coeficient medie de variație de 11%. Producția de carne de porc tăiată a variat în perioada analizată între 384 mii tone și 519,7 mii tone, urmând un ritm anual de -0,88%, cu o abatere standard față de medie de 50,94 mii tone.
Producția internă de carne de porc a avut o dinamică pozitivă între 2014 și 2016, urmând apoi o scădere continuă, ajungându-se în 2019 la 384,4 mii tone carne tăiată, cu 4,2% mai scăzută față de 2014. Importurile au crescut continuu, până în 2019 (327,1 mii tone), când s-a înregistrat o ușoară reducere față de 2018. Per total perioadă, acestea au crescut cu 63,5%. În paralel, exporturile au scăzut foarte mult în 2019, cu peste 60%, ajungând la 7,1 mii tone. În consecință, oferta de carne de porc a crescut în general, fiind influențată foarte mult de importurile masive (Graficul 2).
La carnea de porc, 87,7% din cheltuielile totale de producție (586,89 lei/cap) sunt reprezentate de cheltuielile variabile. În cadrul cheltuielilor variabile, 63% sunt cheltuielile cu furajele, iar 31% cheltuieli cu materialul biologic, restul alte categorii de cheltuieli (Graficul 3).
Prețul la carnea de porc a avut o ușoară revenire după scăderea semnificativă din 2018 și s-a înscris în jurul valorii de 6,24 lei/kg în viu; luând în considerare un cost mediu de 5,87 lei/kg viu, rentabilitatea producătorilor rămâne la un nivel destul de scăzut, de numai 5,7% (Graficul 4).
Prețurile de producție pentru tona de carne de porc situează România în prima jumătate a clasamentului. Mediile calculate au variat între 2.795 USD/tonă în viu, în Italia și 1.092,7 USD/tonă în viu, în Danemarca. În România, prețul de producție pentru o tonă a variat între 1734,8 USD/tonă în viu, în 2014 și 1395,4 USD/tonă în viu, media calculate fiind de 1.490,9 USD/tonă în viu. Prețurile ridicate de producție se regăsesc în prețurile ridicate din galantare (Graficul 5).
O provocare cu care se confruntă sectorul alimentar este cea a aprovizionării cu carne de porc. Aceasta se datorează focarelor de pestă porcină ce au afectat majoritatea fermelor zootehnice ce se ocupau cu creșterea porcilor. În urma acestei probleme, prețul per kg de carne de porc a fost afectat, acesta înregistrând o creștere de până la 20%.
O dată cu scumpirea prețului la carnea de porc, comportamentul alimentar ar putea suferi modificări în condițiile în care consumatorii se reorientează spre carnea de pasăre. Industria procesatoare se află într-un deficit în obținerea de materie primă. Aproximativ 70% din carnea de porc din magazine provine din import. Carnea de porc, ca materie primă, nu a fost niciodată asigurată în totalitate de pe piața locală, fiind importată din spațiul european, aproximativ 50% din necesarul de procesare. Odată cu apariția pestei porcine africane, extinderea focarelor și impunerea măsurilor restrictive, acest procent a crescut semnificativ. Apariția acestor focare de pestă porcină a creat o necesitate de a sacrifica porcii sănătoși, dar o impunere a unor multitudini de restricții, sau chiar blocarea transportului de animale și de carne din anumite regiuni.
Sectorul creșterii suinelor pentru carne are mare nevoie de susținere pentru a se dezvolta şi pentru a deveni cu adevărat competitiv. Una din problemele acestui sector în țara noastră o reprezintă greutatea medie la abatorizare în carcasă, ce este cu 50% mai mică faţă de media europeană, ceea ce înseamnă că se pierde valoarea adăugată la producţia de carcasă finită. O soluție pentru creşterea nivelului de greutate în carcasă este de a sprijini crearea de unităţi speciale destinate îngrăşării, cu respectarea tehnologiilor, care să genereze o producţie mai mare de carne de porc şi de o calitate superioară, valorificând în acelaşi timp resursele naţionale prin susţinerea întregului lanţ de producţie.
Un aspect important îl reprezintă încurajarea și susținerea fermierilor ca să nu vândă exemplarele tinere până la greutatea de sacrificare, abatorizarea să se realizeze în România, iar carnea de porc să fie exportată numai ambalată în caserolă, pregătită pentru consumatorul final. Se consideră, de asemenea, necesară asocierea producătorilor, întreprinderea de acțiuni de promovare pe piață, precum și modificarea modului în care se împarte profitul pe filiera de produs.
O problemă poate fi preţul mediu al cărnii de porc în carcasă, care în România este cu mult sub media europeană. O altă problemă întâmpinată în acest sector este și cea a transportului pe distanțe mari, în condițiile în care va fi tot mai greu să se vândă animale vii, din cauza ONG-urilor care cer interzicerea transporturilor de lungă durată, costurile cu privire la analizele pentru export fiind ridicate.