Deşi pare o cultură uşoară şi putem crede că gestionăm bine elementele tehnologice, resursele de hrană sau consumul de apă, dacă studiem mai în amănunt stadiile de creştere vegetativă (V) şi cele reproductive (R), ne dăm seama că porumbul nu este o cultură uşor de gestionat atunci când ne propunem să obţinem producţii ridicate.
Stadiile de creştere ale porumbului sunt împărţite în etapele vegetative (VE-VT) şi etapele reproductide (R1-R6).
Subdiviziunile etapelor V sunt desemnate numeric ca V1, V2, V3… V(n) şi reprezintă ultimul stadiu de frunză înainte de VT, specific fiecărui hibrid în parte. Prima și ultima etapă V sunt desemnate ca VE (emergence) și VT (tasseling). Numărul frunzelor (n) va fluctua în funcţie de hibrid şi de condiţiile de mediu.
În acest scurt articol vom zăbovi asupra etapelor de creştere vegetativă, care sunt notate în literatura de specialitate de la VE (răsărire – emergence) până la VT (apariţia panicolului – tasseling).
VE-V5 – A cincea frunză
Sunt etapele de creştere până la frunza a 5-a. În aceste etape trebuie manageriate foarte bine elementele tehnologice care ţin în special de asigurarea în optim a elementelor nutritive specifice (în special azotul), combaterea buruienilor, având în vedere că plantele de porumb reacţionează puternic negativ la concurenţa buruienilor şi evaluarea culturii pentru diferite boli şi dăunători care pot apărea.
V6 – A şasea frunză
Între V6 și V10 se determină numărul potenţial de rânduri de boabe (diametrul ştiuletelui). Numărul rândurilor potenţial este determinat genetic, fiind puternic influenţat de mediu și redus în condiţii de stres. Planta creşte în înălţime datorită alungirii accentuate a tulpinii.
Managementul culturii în această etapă are în vedere monitorizarea buruienilor, insectelor şi bolilor.
Absorbţia rapidă a nutrienţilor începe în acest stadiu, în special pentru nutrienţii mobili, cum este azotul. De aceea, aplicarea unei fracţii de azot în această etapă este benefică pentru o creştere rapidă şi dezvoltarea unui foliaj bogat şi sănătos.
V10 – A zecea frunză
Până în această etapă, rata de dezvoltare a frunzei este de aproximativ 2 până la 3 zile pe frunză.
Managementul culturii constă în asigurarea macroelementelor potasiu şi azot, cu consum mare începând cu această etapă, dar şi fosfor. Seceta şi deficienţele în asigurarea elementelor nutritive vor afecta atât setul de boabe pe ştiulete cât şi lungimea acestuia, aspecte care, în ultimă instanţă, vor influenţa producţia finală. Controlul buruienilor este esenţial, deoarece porumbul nu tolerează concurenţa timpurie pentru apă, substanţe nutritive și radiaţiile solare.
V14 – A paisprezecea frunză
Această etapă are loc până la două săptămâni înainte de apariţia panicolului. Plantele devin foarte sensibile la stresul produs de secetă şi arşiţă. În această etapă are loc o creştere rapidă, 4-6 frunze vor apărea până la VT.
VT – Apariţia panicolului
În această etapă este stabilit numărul potenţial de boabe pe rând, se determină numărul final de boabe pe ştiulete și mărimea acestuia. Planta este aproape la înălţimea maximă.
Managementul culturii: Nutrienţii N, P şi K, dar şi consumul de apă sunt aproape de maximum. Seceta şi arşiţa vor afecta numărul potenţial de boabe.
Începând cu V6, consumul de azot şi potasiu creşte semnificativ, studiile efectuate demonstrând că o fertilizare fracţionată cu azot de la răsărit până la mătăsit, 3 săptămâni după mătăsit sau chiar până la maturitatea fiziologică asigură producţiile cele mai mari şi mai stabile.
Hibrizii de porumb CERA 340, CERA 370, CERA 380, CERA 450 şi EVO 3517 dezvoltă 16-20 rânduri de boabe/ştiulete, un număr mare de boabe/rând, ştiulete mare, polenizare completă, iar cu o fertilizare echilibrată pot asigura setul ideal de boabe pe ştiulete, stabilitate şi constanţa recoltelor.
