Nu știam mai nimic din toate cele ce urmează când m-am întâlnit cu agricultura, acum 20 și ceva de ani. A fost o întâmplare: un inginer agronom în derivă, cu salariu bun, care se ocupa cu semințele la o firmă germană. Peste ani, am intrat și eu în lumea fascinantă a geneticii, a castrării porumbului, a firmelor de familie nemțești care cercetează și ameliorează de generații sfecla, sau rapița, sau porumbul.
Se spune că practicile agricole afectează pământul, apa, aerul, biodiversitatea, oamenii, însăși hrana produsă. Schimbările climatice, despăduririle, implicațiile negative ale ingineriei genetice și a irigațiilor, poluarea și risipa de resurse sunt de asemenea asociate cu agricultura. Bună sau rea, agricultura ne hrănește. Marea „greșeală” a omenirii este încă singura noastră opțiune.
Cercetări și proiecte similare se desfășoară pe toată planeta, din America și Nepal până în Tanzania și Australia. Lumea se schimbă. În secolul XXI nu mai vrem să supunem natura, ci s-o facem să coopereze cu noi. Agricultură sustenabilă nu înseamnă plug cu boi, sapă sau peisaje bucolice neatinse de mâna omului, așa cum alimente sănătoase nu înseamnă producții mici, muncă grea și venituri derizorii, ci implică multă, foarte multă cunoaștere. Asta, pentru cine vrea s-o îmbrățișeze.
Oricum, 7 din 10 români nu iau în considerare posibilitatea de a lucra în agricultură, deși majoritatea (65%) consideră că agricultura este esențială sau foarte importantă pentru țară. Cu alte cuvinte, ne place agricultura, dar s-o facă alții.
Recent au fost făcute înscrierile la cele câteva zeci de licee agricole care au supraviețuit multitudinii de reforme și experimente prin care a trecut învăţământul de specialitate în ultimii 30 de ani. De la 238 de licee agricole în 1997, anul acesta putem alege între 120 de unităţi şcolare cu profil agricol și/sau tehnologic care au și specializări agricole, în contextul în care 97% din agricultorii din România nu au pregătire în domeniu.
Mai e ceva de spus?
Da! Că liceul agricol poate fi un loc extraordinar pentru dezvoltarea unui copil. Că poate fi o fereastră către lume și natură, că oferă moduri inedite de stârnire a curiozității și că prin agricultură se livrează de fapt biologie, fizică, economie și chimie, într-o formă digerabilă.
Concluzia: copiii trebuie să aleagă liceul agricol în detrimentul celui teoretic, pentru că dragostea pentru agricultură se învață nu doar acasă, ci și la școală.
Ing. Ionuț Bălan
Director zonal Saaten Union