Lavanda (Lavandula angustifolia) este o plantă perenă, rareori atacată de dăunători. În general se cultivă pe suprafeţe mici, fiind considerată o afacere de nişă, dar care captează din ce în ce mai mult interesul fermierilor.
Lavanda se poate înmulţi atât generativ, prin producerea de răsad, cât şi vegetativ, prin butaşi înrădăcinaţi. Din seminţe, este nevoie de 5 ani pentru a obţine producţie, în timp ce pentru butaşi doar de 3 ani. Seminţele se pot semăna toamna târziu sau primăvara devreme, în straturi cu o lăţime de 1 – 1,2 m şi o lungime de 8 – 10 m, între straturi lăsându-se poteci de 40-50 cm. Pentru un hectar este nevoie de cca. un kilogram. Seminţele sunt puse în şănţuleţe (0,5 -1 cm) şi se acoperă cu un strat de mraniţă bine mărunţită, curăţată de buruieni. Răsadul va fi plivit de câte ori este nevoie. Tijele florale se vor tăia pentru a obliga planta să formeze ramificaţii cât mai aproape de sol. Recoltarea butaşilor pentru multiplicare se face toamna, în septembrie-octombrie, sau primăvara, în martie-aprilie, în timpul perioadei de repaus vegetativ.
Butaşii se recoltează de la plante sănătoase, bine dezvoltate, în vârstă de 3-5 ani. Tăierea se face cu un cuţit bine ascuţit, sub mugure. Frunzele se îndepărtează de pe partea inferioară, cu 2-3 muguri, astfel încât să nu fie distruşi. Butaşii obţinuţi, cu o lungime de 5-7 cm, se plantează în decurs de 1-2 ore. În cazul păstrării mai îndelungate, dar nu mai mult de o zi, se ţin în vase cu apă curată. Plantarea se poate face mecanizat sau manual.
Pregătirea solului pentru cultivare implică aratul (30 cm adâncime), discuitul, frezatul şi, opţional, bilonarea – la fel ca în legumicultură. La un hectar, cheltuielile ajung la circa 500 euro, dacă utilajele sunt închiriate. Terenul se curăţă bine de buruieni şi se nivelează. “Fertilizarea se poate face cu îngrăşământ fosfatic, care stimulează for¬marea mai multor inflorescenţe pe tufă şi îmbunătăţeşte calitatea uleiului volatil. Superfostatul este cel mai adecvat îngrăşământ pentru lavandă. Fosforul se va administra în doze de 70-80 kg/ha substanţă activă. Plantei îi plac solurile lutoase şi uşor nisipoase, cu un pH între 6 şi 8. Pentru solurile mai grele sau mai argiloase, se recomandă creşterea lavandei pe straturi înălţate, iar pământul să fie amestecat cu pietriş. Terenul foarte argilos poate fi amestecat cu var pentru a-i creşte pH-ul şi pentru a-l face mai sfărâmicios. Un teren alcalin va spori aroma şi mirosul lavandei. Cu cât terenul este mai uscat, cu atât concentraţia de ulei este mai mare.
Lavanda nu este dificil de întreţinut. Sunt două tipuri de operaţiuni: tăierea, vara şi toamna, după ce se recoltează flo¬rile, şi eliminarea buruienilor. Se pot folosi şi erbicide. Lavanda nu are nevoie de îngrijire specială, excepţie făcând perioadele cu temperaturi mai mici de -20OC când se recomandă învelirea plantelor cu un strat protector de fân. O plantaţie de lavandă poate fi exploatată 30 de ani fără niciun fel de altă înmulţire.
Din lavandă se pot scoate bani prin vânzarea de material săditor (butaşi), cu preţuri între 2 şi 2,5 lei, iar cumpărători pot fi viitorii proprietari de plantaţii sau cei care vor doar să aibă în grădină o tufă de lavandă.
Vânzarea florilor este o altă modali¬tate de a obţine profit. Florile se culeg de obicei primăvara (mai – iunie) în zonele de munte, iar la câmpie este posibilă recoltarea şi toamna (septembrie). În primii trei ani producţia este mai mică, adică 2-3 tone de flori proaspete la hectar – urmând să atingă în 5-6 ani, chiar 10 tone/ha. O plantaţie de lavandă va intra pe rod începând cu anul trei. În primii ani este de preferat să nu forţăm culegerea florilor.
Uscarea florilor de lavandă se face la umbră, niciodată la soare. Inflorescenţele se aşează în straturi subţiri, pe site, în locuri aerisite. Se pot usca uşor prin batozare, iar separarea se face prin site. Se ambalează numai în hârtie.