Ferma de viermi de mătase este o afacere care necesită multă pricepere și cunoștințe de specialitate, însă odată îndeplinite aceste criterii, suma investită se recuperează înzecit la fiecare ciclu de producție, adică la 30-40 de zile.
Creșterea viermilor de mătase era odată o activitate cunoscută în România, unde funcționau numeroase centre de prelucrare și producere a țesăturilor fine. Singurul loc din România în care se obţine mătase naturală şi unde se ţese la război, ca acum 100 de ani, se află la Stoeneşti în judeţul Vâlcea, familia Niculescu fiind cunoscută că reușește să aibă o producție în lanț integrat.
Iniţiatorii au o plantaţie semnificativă de duzi şi reuşesc să producă anual aproape 100 de kilograme de mătase natuală.
Modelul de afacere al soților Niculescu, construit cu trudă în ultimii 16 ani, este însă greu de urmat și presupune multă muncă cu procesarea, așa că cei mai mulți crescători de viermi de mătase preferă să vândă coconii în stare crudă.
Spre deosebire de cei care vând imediat coconii părăsiţi de fluturi, în Stoeneşti de Vâlcea, familia Niculescu continuă procesul de toarcere şi filare a firului de mătase, după care sunt trase în urzeală pe cele zece războaie de ţesut manual.
„ Obţinerea mătăsii este o muncă laborioasă. Întâi creştem viermii de mătase, pe care trebuie să îi tratăm şi să îi îngrijim ca să iasă gogoşile. Acestea se fierb, apoi din ele se trage firul pentru a se face maramele. Ulterior, se trage separat firul, se filează şi, după ce ies fluturii din gogoşi, se scarmănă şi se face ceva mai gros, cum ar fi stofa. De exemplu, pentru o cămaşă scărmănăm vreo 200-300 de grame şi durează cam două-trei zile pentru a o realiza”, a explicat Cristina Niculescu.
Maramele, ştergarele, şalurile, rochiile și iile pot fi admirate la mai toate târgurile şi manifestările meşterilor populari din întreaga ţară.
