Business Press Agricol

Actualitate

Un tur de poveste prin fermele Moldovei – „Povestea Porcului”

octombrie 9, 2017 by admin in Actualitate, Fermieri, Zootehnie

Asociația Fermierilor cu Investiții în Sectorul Suin – AFISS a organizat în perioada 4-6 octombrie 2017 un tur care a inclus vizitarea unor ferme de porci din judeţele Vrancea, Bacău și Suceava. În dimineaţa zilei de 4 octombrie, un grup de jurnalişti din presa agricolă, împreună cu doamna Larisa Ene, preşedintele AFISS, au pornit din Bucureşti într-un intinerariu inedit în zona Moldovei. 

„Mergem alături de jurnaliştii din presa agricolă pe urmele Poveștii Porcului. O luăm cu binișorul, de acolo de unde apare purcelul, de la maternitate, apoi ajungem în fermele unde se îngrașă năzdrăvanul. Promitem multe povești frumoase, o seară românească, oameni faini, care vor împărtăși din experiențele lor, o călătorie în care vom afla multe dintre secretele creșterii porcului. Fermele pe cale le vom vizita sunt alese pe sprânceană, una și una, pentru ca imaginea industriei de creștere a porcului să se completeze cu fiecare pas, ca-ntr-un puzzle”, a precizat Larisa Ene la întâlnirea cu jurnaliştii.

“Ar trebui ca instituţiile statului să acorde sprijin pentru înfiinţarea de maternităţi în sectorul creşterii porcilor!”

Prima ferma vizitată a fost Pig Elita din localitatea Gologanul, jud. Vrancea, unde cei trei acţionari ai societăţii, Maricel Lazăr, Neluţu Ştefan şi Ion Dediu, i-au întâmpinat pe oaspeţi şi le-au oferit informaţii despre activitatea lor.

„Am pornit această afacere în perioada 2002-2003 prin achiziţionarea vechiului CAP, care conţinea două grajduri. La acel moment am profitat de o hotărâre de guvern emisă în legătură cu grajdurile dezafectate, dar şi de o subvenţie în valoare de 600 lei pe cap de scrofiţă, pe care le-am cumpărat din ferme atestate. Sincer, nu prea aveam idee în ce ne băgăm. Credeam că dacă părinţii noştri au crescut 2-3 porci, ne vom descurca şi noi, fiind familiarizaţi cu acest lucru. Însă, s-a dovedit că ceea ce ştiam noi nu avea nicio legătură cu ce se întamplă practic într-o fermă de creştere şi îngrăşare a porcilor. E total diferit, este o activitate intensă, destul de grea, care implică multă responsabilitate, timp şi mai ales muncă.

Pentru a creşte porci trebuie mai întâi să-i ai. Aşa că, la vremea respectivă, am inventat, am putea spune, după manualele de atunci, o maternitate şi o îngrăşătorie. O maternitate pentru porci trebuie să aibă aceleaşi condiţii ca şi una umană. Am înţeles că este foarte greu să avem şi maternitate şi crescătorie, iar după un timp am rămas doar cu partea de creştere a procilor, doar după ce am îndeplinit condiţiile care se impuneau atunci prin hotărârea de guvern privind grajdurile dezafectate şi scrofiţele. Trebuia să ducem la bun sfârşit un ciclu de 5 fătări la scrofiţe, ceea ce echivala cu 2 ani şi jumătate, iar pentru grajduri aveam prioritate să le cumpărăm cu 10% mai puţin din valoarea iniţială. După această perioadă am făcut paşi destul de importanţi, continuând să ne dezvoltăm. Am investit în modernizarea unui singur grajd şi dorim să subliniem că am folosit bani din surse proprii, fără credite sau fonduri europene.

Pig Elita face parte din AFISS, fiind o ferma mică, cu o capacitate de 1.500 de capete pe serie şi cu două cicluri pe an pentru crescătorie de îngrăşare. Avem posibilitatea de a creşte capacitatea la 1.900 de capete pe serie, cu cel de-al doilea grajd, care încă nu este utilat. Cumpărăm purceii din Germania, rasa Durok, la preţul de 82 euro pentru un purcel de 25 kg, iar după îngrăşare îi livrăm către abatoarele cu care lucrăm. În fermă, noi, cei trei acţionari, muncim zi de zi pentru a duce mai departe această activitate.

Proiectele de modernizare din acest an au constat în achiziţionarea unui tractor de capacitate mare, a unei vidanje, a sistemului de reboxare, transportorului automat pentru hrană, grătarelor de sub purcei, ventilaţiei şi pavelelor. Toate acestea s-au făcut cu banii noştri. Ne dorim să modernizăm şi cel de-al doilea grajd, care este mai mare decât primul, însă putem face acest lucru doar prin accesarea unor fonduri europene, pentru că investiţia se ridică la 300-400 de mii de euro, iar noi nu ne permitem acest lucru.

O problemă care ne deranjează este că nu găsim să cumpărăm purcei de 25 kg din România. Pentru acest lucru ar trebui ca instituţiile statului să acorde sprijin pentru infiinţarea de maternităţi în acest sector. Suntem încrezători că vom reuşi să modernizăm şi cel de-al doilea grajd, că piaţa reproducţiei din România va creşte, astfel încât, şi noi, crescătorii de suine, să ne dezvoltăm şi să fim mai prosperi”, au spus acţionarii fermei Pig Elita, domnii Maricel Lazăr, Neluţu Ştefan şi Ion Dediu.

“Cea mai mare problemă din acest sector este va­lorificarea cărnii de porc, pentru care nu există o piaţă stabilă!”

Cea de-a doua ferma vizitată a fost Silram Prest, din comuna Cleja, jud. Bacău. Administratorii acestei afaceri, soţii Ramona şi Silviu Saghin, i-au aşteptat pe jurnalişti dis-de-dimineaţă şi au completat tabloul „Poveştii Porcului” cu succesele lor, dar şi cu problemele pe care le întâmpină.

„Avem o fermă de reproducţie suine cu o capacitate de 550 de capete, din care 500 sunt scrofiţe F1, iar 50 sunt scroafe bunici, rasa marele alb. F1 este o scrofiţă hibrid, o încrucişare între Marele Alb şi Landras. Ferma de reproducţie a fost realizată conform unui proiect, cu sprijinul Uniunii Europene, care a început în 2012 pe vechiul PNDR 2007-2013, iar ultima tranşă s-a finalizat prin noul PNDR 2014-2020, în noiembrie 2016. Mai avem încă două ferme de 2.000 de capete, a câte 3 serii, totalizând 12.000 de capete pe an.

În România, toţi purceii de îngrăşare sunt aduşi de afară, din comerţul intracomunitar, la preţuri mari, şi mai mult decât atât, sunt de proastă calitate. Practic, această fermă de reproducţie a venit din necesitatea de a produce proprii noştri purcei pentru îngrăşare. La ora actuală, scroafele sunt deja la al doilea ciclu de fătare, iar un purcel finit la 25 de kg costă 55 de euro, faţă de 80-82 de euro cum se vinde în Germania, de exemplu. Avem FNC propriu şi un depozit de cereale de 1.300 de tone. Valoarea proiectului a fost de 1.500.000 de euro fără TVA, cu 50% intensitatea sprijinului.

O primă problemă cu care ne confruntăm este că noi nu am intrat pe programul de subvenţie pentru că nu avem sesiune deschisă şi astfel nu putem concura cu fermierii care au subvenţie pe firmele de reproducţie. Însă, cea mai mare problemă din acest sector este valorificarea cărnii de porc, pentru care nu există o piaţă stabilă, un preţ fix şi corect, acesta oscilând în permanenţă. Formarea unei cooperative sau a unei asociaţii ne-ar ajuta foarte mult, pentru că astfel am putea negocia preţul pentru volume mai mari de carne cu marile abatoare, chiar şi pentru inputuri. Practic, noi singuri nu putem furniza un număr de capete săptămânal. Există o asociaţie, dar este foarte mică şi nu putem depăşi, chiar şi împreună, firme concurente foarte mari, cu capital străin, precum Premium Porc Group, Smithfield Prod şi altele. 

Prin această ferma de reproducţie, practic, închidem ciclul, pentru că ne asigurăm purceii de îngrăşare necesari fermelor noastre de creştere. Avem 10 angajaţi, iar noi suntem aici, în fermă, zi de zi. În momentul de faţă activitatea este profitabilă şi nu putem renunţa sub nicio formă. Avem credite pe 10 ani, ne-am pus garanţie casele, maşinile, viaţa şi tinereţea. Singura cale de supravieţuire este dezvoltarea. Spre procesare nu ne putem orienta, pentru că oraşul Bacău este destul de mic. Totuşi, toate reţelele marilor retaileri sunt prezente aici. Este foarte greu, nu mai există industrie, salariile sunt mici, iar realitatea se vede la raft.

Ca planuri de viitor ne dorim să ne dezvoltăm şi să înfiinţăm încă o fermă de reproducţie, având în vedere că la Camera Deputaţilor există un proiect pentru legea reproducţiei. Ne punem speranţa în această lege şi aşteptăm condiţiile pentru a vedea dacă suntem eligibili. Le dorim colegilor noştri fermieri putere de muncă şi prosperitate!”, au declarat administratorii fermei Silram Prest, soţii Ramona şi Silviu Saghin.

“Ne-am dori să avem o bancă a noastră, a agricultorilor, care să ne acorde credite cu dobânzi mai mici!”

Călătoria organizată de AFISS a continuat, grupul de jurnalişti ajungând la cea de-a treia fermă, în localitatea Vornicenii Mici, comuna Moara, jud. Suceava, la societatea Agrosuin, administrată de domnul inginer Gheorghe Scheuleac. Aici, oaspeţii au fost întâmpinaţi de soţii Scheuleac, împreună cu care au vizitat ferma Agrosuin, carmangeria Catyral, abatorul, dar şi ferma de reproducţie ce urmează să fie pusă în funcţiune la finalul an. După ce au degustat specialităţile proaspete preparate în carmangeria Catyral, jurnaliştii au ascultat relatarea domnului Gheorghe Scheuleac privind istoria afacerii pe care o administrează.

„Ne aflăm la ferma Agrosuin, fermă de creştere şi îngrăşare a porcilor, cu o capacitate de 2.000 de capete. Lângă noi se află o altă societate a noastră, care se ocupă cu procesarea cărnii de porc, Catyral, care poartă numele fetelor mele Cătălina şi Raluca. Vreau să vă spun că în urma unei emisiuni pe care am văzut-o la Viaţa Satului în 2005, m-am decis să înfiinţez o fermă de porci. Mi se părea o aventură să creşti 2.000 de porci, iar mie îmi place adrenalina. M-am unit cu mai mulţi fermieri în Cooperativa Muntenia, un fel de CAP modern la vremea respectivă. Însă, după o perioadă s-a destrămat totul din cauza neînţelegerilor. Apoi, mi-am continuat drumul singur, investind şi construind firma Agrosuin, care are o capacitate de 2.000 de capete, cu trei cicluri şi jumătate pe an, 7 cicluri în doi ani. Porcii i-am comercializat la abatoarele din România, iar din aprilie 2017 ne-am deschis propriul abator, pe care l-am realizat tot cu ajutorul creditelor.

Având în vedere că AFIR înţelege foarte greu astfel de proiecte, am apelat tot la bănci, care impun nişte condiţii foarte drastice. Acestea, având capital străin nu doresc să ajute mediul de afaceri din România. În concepţia lor, noi trebuie să fim buni consumatori, adică sclavi pe plantaţia noastră. Dobânzile de la noi sunt cele mai mari, faţă de alte ţări şi nimeni nu îţi dă o speranţă de mai bine. Părerea mea este că de vină pentru aceste lucruri este inclusiv Banca Naţională, dar şi întreg sistemul. Sperăm să se ia măsuri pentru domeniul agricol, motorul economiei şi ne-am dori să avem o bancă a noastră, care să ne acorde credite cu dobânzi mai mici. Ne dorim nişte credite normale, fără garanţii atât de multe, din cauza cărora suntem foarte stresaţi.

În momentul de faţă sacrificăm în abatorul pe care-l deţinem toată producţia noastră, dar mai cumpărăm şi de la alte ferme care au devenit clienţii noştri şi pe care dorim să-i menţinem. Avem o capacitate de 150 de porci pe zi, dar pentru moment tăiem doar 100 de porci, pentru a avea un control mai riguros. O parte dintre porci sunt tranşaţi astfel încât să putem vinde atât piesă, cât şi carcasă, având o reţea de distribuţie în oraşele Suceava, Roman, Bacău, Moineşti, Huşi, Botoşani şi Rădăuţi. De asemenea, produsele finite ale carmangeriei se vând în judeţele Suceava, Iaşi şi Piatra Neamţ.

Firma de reproducţie am realizat-o cu ajutorul unui proiect europen, cu o valoare de 1.600.000 de euro fără TVA. Am început acest proiect în 2012, reuşind să executăm ordinul de începere a lucrărilor abia în data de 15 iulie 2017. Suntem într-un stadiu destul de avansat al lucrărilor şi sperăm ca în luna noiembrie a acestui an să punem în funcţiune această firmă de reproducţie. Aş dori ca toată lumea din România să ştie cât de lung e drumul până la finalizarea unui proiect. Nu a fost deloc uşor în toţi aceşti 5 ani ca să duc la bun sfârşit acest proiect. Am întâmpinat procese, obstacole şi multă birocraţie. Pot să spun că pentru o asemenea experienţă trebuie să te înarmezi cu mult curaj şi optimism.

În activitatea fermei sunt implicaţi toţi membrii familiei, soţia, fetele şi fiul meu, chiar dacă este masterand în teologie. Nu pot decât să fiu mândru că am familia aproape şi că am reuşit să avem aceste realizări frumoase. Avem în familie şi un nepoţel de la băiatul nostru, care este o mare bucurie pentru noi. Realizez acum, că din cauza implicării mele în această activitate, am pierdut multe momente frumoase din copilăria fiilor mei, dar întotdeauna preţul sacrificiilor trebuie plătit. Pe această cale vreau să le mulţumesc copiilor şi soţiei că sunt alături de mine şi le transmit că îi apreciez foarte mult. Mesajul meu pentru colegii mei fermieri este că trebuie să fim optimişti. Indiferent de vremuri şi de vreme trebuie să mergem înainte şi să ţintim ce ne-am propus!”, a menţional domnul Gheorghe Scheuleac.

“Vrem să arătam tuturor cum se creşte porcul în România, cine sunt aceşti fermieri, care sunt pro­blemele, aşteptările, dar şi satisfacţiile lor!”

Larisa Ene, preşedintele AFISS, s-a implicat cu trup şi suflet în organizarea acestui tur al „Poveştii Porcului”. La finalul itinerariului, ne-a declarat: „Prin această călătorie am dorit să venim în sprijinul promovării acestui sector. Acesta a fost şi motivul pentru care am invitat presa agricolă să viziteze fermele din Moldova. Vrem să arătam tuturor cum se creşte porcul în România, cine sunt aceşti fermieri mici, care sunt problemele din activitatea lor, necesităţile lor privind investiţiile, subvenţiile, care sunt aşteptările, dar şi satisfacţiile lor.

Asociaţia AFISS îşi propune să fie alături de aceşti fermieri, de problemele lor, şi împreună să ne sprijinim unii pe ceilalţi. Susţinem formarea de cooperative şi grupuri de producători. De asemenea, considerăm că măsurile AFIR pentru grupurile de producători reprezintă un plus important în dezvoltarea fermelor de suine. Acestea sunt proiectele noastre de viitor. Ne-am unit în Asociația Fermierilor cu Investiții în Sectorul Suin pentru că este extrem de important să ţii oamenii împreună şi să reuşeşti să faci lucruri benefice lor, care să-i ajute în dezvoltarea fermelor. Încercăm să avem un punct comun şi să găsim soluţii şi susţinere pentru fiecare idee sau problemă apărută. AFISS are 60-70 de membri la acest moment şi 500 de mii de capete de porci. Fermierii trebuie să fie uniţi şi sper să-i ţinem mereu aproape şi să reuşim să venim în întâmpinarea fiecăruia. Pentru mine contează nevoile lor şi cred că şi colegii mei sunt în asentimentul meu. Sper ca pe viitor AFISS să realizeze proiecte importante pentru fermieri şi, de ce nu, îmi doresc să creştem împreună.

Personal, înţeleg foarte bine nevoile necesităţile membrilor AFISS pentru că şi eu sunt fermier. Deţin o fermă care se numeste Zootehnica Lovezino şi funcţionează la Râmnicu Sărat. Este o ferma de îngrăşare suine, cu 2.000 de capete. Anul acesta voi finaliza şi un proiect ce vizează o fermă de reproducţie, de 500 de capete de suine, prin accesare de fonduri pe măsura 121, asemenea colegului de la Vornicenii Mici, domnul Gheorghe Scheuleac. Este un proiect accesat în 2014, pe care reuşim să-l finalizăm cu mari eforturi în 2017.

Aşa cum am mai spus, finanţarea se găseşte foarte greu. Fondurile le accesezi în condiţii normale, proiectele nu le câştigi uşor, dar le câştigi, însă apoi intervine partea de capital, aportul propriu, care reprezintă întotdeauna o problemă. Oamenii aceştia sunt decapitalizaţi, iar dobânzile sunt foarte apăsătoare. Colegii mei v-au povestit cât de greu le-a fost şi le este în continuare. Sper ca opinia publică să înţeleagă adevărul şi să nu perceapă greşit că oamenii trăiesc şi o duc foarte bine, pentru că toată lumea face eforturi. Nu putem lăsa nişte fermieri care pot să crească şi să se dezvolte, să moară sau să fie absorbiţi, după care să alerge după un raport de prestări servicii. Din păcate, acest lucru s-a întâmplat în multe ferme şi e crunt. Au fost nevoiţi să accepte aceste contracte pentru că nu puteau să ducă mai departe acordurile cu APIA pentru măsura 215 sau nu mai puteau face faţă creditelor bacare. Sperăm ca realitatea să fie alta în viitor.” 

“Sperăm ca în cel mai scurt timp să ajungem şi noi la nivelul gândirii şi concepţiei fermierului din vestul Europei!”

În călătoria prin Moldova, finalul primei zile i-a prins pe reprezentanţii presei agricole în localitatea Bacău, unde au fost cazaţi la Hotelul President, primirea fiind făcută chiar de domnul Laurenţiu Baciu, proprietarul locaţiei. Domnia sa a vorbit cu reporterul Business Press Agricol, punctând câteva aspecte atât în calitate de fermier, cât şi de preşedinte al LAPAR.

„După doi ani de insuccese în agricultură, pot să spun că 2017 este un an bun, iar producţiile arată pe măsura precipitaţiilor pe care le-am avut. Cel mai greu an pentru mine a fost 2015, când am obţinut cele mai mici producţii din istoria mea de fermier. Anul acesta este unul normal. Pe cele 2.500 de hectare am cultivat grâu, orz, rapiţă, porumb, floarea soarelui şi soia. Producţiile au fost mulţumitoare la toate speciile, la unele fiind chiar mai bine decât anticipasem. Spre exemplu, la porumb am avut o producţie pe care nu am mai obţinut-o de mult timp.

Despre LAPAR pot să spun că este una din cele mai active organizaţii, iar prin demersurile făcute către autorităţile statului am reuşit să îmbunătăţim mult condiţiile fermierilor şi oportunităţile de a face agricultură. Acest lucru înseamna că LAPAR ştie foarte bine ce are de făcut pentru a îndeplini interesele fermierilor, iar eu nu pot decât să fiu mulţumit în cazul de faţă. Este adevarăt că sunt şi nemulţumiri, niciodată nu poţi spune că s-a rezolvat totul. Dar noi insistăm, suntem destul de perseverenţi pentru a lămuri lucrurile, chiar şi acolo unde nu au fost înţelese. LAPAR are 40.000 de membri şi le-am ascultat întotdeauna nevoile şi nemulţumirile, însă la fel ca într-o familie nu poţi să-i mulţumeşti pe toţi. Dar, deopotrivă, atât membrii LAPAR, cât şi ceilalţi fermieri au beneficiat de ceea ce a obţinut organizaţia noastră. Acţiunile întreprinse de LAPAR nu urmăresc sa aducă avantaje numai propriilor cotizanţi, ci tuturor celor din agricultură, fie că sunt din sectorul zootehnic, cultură mare sau horticultură. 

Toamna este plină de evenimente, iar prin prezenţa mea la acestea voi fi aproape de fermieri. Mâine, pe 6 octombrie, voi participa alături de domnul ministru Petre Daea la Târgul Internaţional de Agricultură Ecologică ce va avea loc la Bacău. Mesajul meu pentru fermieri este să rămână mereu optimişti. Încet, încet lucrurile îşi revin şi sperăm că în cel mai scurt timp vom ajunge la nivelul gândirii şi concepţiei fermierului din vest. Aşa cum spune sloganul LAPAR: Omenirea, fără agricultură, ar disparea!”, a precizat Laurenţiu Baciu în discuţia cu reporterul revistei Business Press Agricol.